Scoala de corectie

Capitolul 18

  *Betty*

Nu imi vine sa cred....e primul an in care o sa imi petrec sarbatoriile departe de mama si tata.
Desigur, sunt constienta ca ei m-au trimis pe mine si pe David la scoala de corectie, dar totus inca sunt parintii nostri. Daca stau bine si ma gandesc azi se fac 2 luni de cand suntem aici. Wow, nu imi vine sa cred.
  Cum stau in pat si ma gandesc cum naiba o sa fie sarbatoriile aici, in scoala de delicventii, intra un gardian in camera.
   -La vizita!
Ma ridic din pat surprinsa. Cine naiba s-a gandit sa ma viziteze? Pe drum.spre camera de vizite ma tot gandeam la persoana care o venit sa ma viziteze. Intr-un final ajungem in fata unei usi gri. Gardianul imi deschide usa si imi zice: Ai 30 de minute la dispozitie. Incuvintez din cap. Cand intru dau de chipul mamei. Wow, ce e cu e aici?
-Buna, scump-o.
-Buna. Ii raspund eu sec.
-Ce faci? Cum esti?
-Am avut si zile mai bune.
Dupa un timp de tacere magandesc sa intrerup aceasta tacere infernală.
-Si....ce vand te aduce pe aici?
-Am venit sa te vad pe tine.
-Pai si pe David?
-Pe David il vizitez maine, astazi am venit doar pentru tine.
-Tata unde este? El nu a venit? Am zis eu cu o urma de tristete in glas .
  -Ba da, el il viziteaza pe David. Si el o sa vina maine sa te vada.
  -Inteleg. Dar este o chestie care nu se leaga.
-Ce vrei sa spui scump-o?
-Mama, de ce ati venit fix acum? De ce nu ati venit si in alte zile? Chiar atat de mult ne-at urat? Adi stiu ca nu eram cei mai cumiti copii dar totus.
-Draga mea, nu v-am urat. Stiu xa v-am bagat aici, era spre binele vostru...
-La dracu cu bine!!O intrerup eu nervoasa.
-Infine. Stiu ca nu am venit sa va vizitam, dar asta nu a insemnat ca va uram. Doar am avut niste probleme de rezolvat. Care nu au putut fii amanate.
-Da...da...sigur.
Dupa ce am mai discuta despre ce fac eu pe aici...am mai intrebat-o si eu una alta ca sa nu zica ca is nesimtita, a venit gardianul si a anuntat ca vizita s-a incheiat.
  Inainte sa ies mama mi-a zis ca ma iubeste...dar eu nu am avut forta necesara sa ii zic si eu asta.
   Ajunsa in camera m-am pus in pat si am inceput sa plang. De ce? Nici eu nu stiu...probabil din cauza ca mi-am vazut mama....sau din cauza discutiei sau probabil de frustrare ca au pus problemele pe primul loc iar pe mine si pe David pe al 2 lea.

*Alex*

Astazi nu am vazut-o pe Betty la cantina dar nici in curte cu fratele si cu prietenii ei. Oare ce e cu ea?
Stai, stai, ce naiba e cu mine? Adica de ce mama masii ma gandesc la ea? De ce imi pasa ce e cu ea? Doar nu am inceput sa simt ceva pentru ea?
Ok...asta trebuie sa inceteze....dar....dar sentimentul care il am in interior nu ma lasa sa ma gandesc la altceva inafara de ea. Seara trecuta cand eram cu ea la carcera...ma gandeam ca poate o fac sa se culce cu mine...dar cand am vazut-o ca o inceput sa se zbata si sa planga in somn m-am speriat. Cand am trezit-o se uita la mine xa un copil mic care a fost certat. Cand s-a pus inapoi in pat, a luat-o in brate. Am crezut ca ma respinge...dar dun contra...m-a lasat sa o tin in brate. Si sa fiu al naibii de nu o fost bine sa o tin in brate.