My boss ~ Luke Hemmings

Capitolul 8

         Deschid ochii si ma ridic sprijinandu-ma in coate. Ma uit prin incapere si observ ca sunt in dormintorul meu. Sunt transpirata si respir greoi si cand pun mana pe fata vad ca sunt prezente cateva lacrimi. A fost un cosmar. Doar un simplu cosmar. Cine era acel barbat pe care l-am visat? Cine ma parasea? Mereu cand incercam sa imi aduc aminte fata acestuia, nu pot. Vad doar o umbra si trasaturile fetei nu sunt clare. Dar pe cine iubesc eu in asa fel incat sa plang ca ma paraseste? Ashton! Sigur e Ash. Sunetul facut de usa care se deschide puternic ma trezeste la realitate. Vreau sa vad cine a venit, dar cand dau sa imi ridic capul cad neputincioasa la loc. Aud pasi in camera si simt prezenta unei persoane care se aseaza pe marginea parului. Atunci in fata mea, apare fata lui Luke. Parea ingrijorat.

Luke: S-a intamplat ceva? Isi pune mana pe fruntea mea si mareste ochii. Esti traspirata toata si ai febra. Isi pune o pana sub genunchii mei si cealalta pe spate, ridicandu-ma si sprijinandu-ma de spatarul patului. Dupa ce imi da drumu, imi pune o perna sub cap. Ai geamul deschis?  Spune socat si iritat si in urmatorul moment inchide geamul si eu ma incrunt.

Eu: De ce ai inchis geamul? Spun ragusit, si atunci descopar ca am gatul uscat. Vreau un pahar cu apa, ordon. Usa se deschide si dupa usa este acea Emily... parca.

Luke: Emily?! Ce faci aici?

Emily: Am adus micul dejun cand am vazut ca nu ai mai venit dupa el. Spune si imi pune tava pe dispozitivul special. Ce ati patit? Iau o gura din apa si imi recapat vocea.

Eu: Am avut doar un cosmar. Acum poti sa pleci. Dupa ce am rostit acele cuvinte la fel de dure ca deobicei, Emily a deschis usa si Luke se indrepta si el spre ea. Luke, strig iar el se opreste si se uita la mine. Tu ramai aici. Da din cap afirmativ si se aseaza pe fotoliu.

Luke: Va mai ajut cu ceva?

Eu: Nu.

***

            Stau in biroul meu de 10 minute si inca ma gandesc la acel cosmar. Trebuie sa il vad pe Ashton. Trebuie sa vorbim. Poate rezolvam ceva. M-a afectat prea tare despartirea, iar acum nu ma mai pot concentra din cauza acelui cosmar, din cauza despartirii noastre, din cauza lipsei lui. Iau telefonul evitand putin la inceput si caut contactul lui. Stau cateva secunde pe ganduri si dupa apas pe butonul pentru apelare. Raspunde destul de repede, iar eu de abia stiam ce sa ii spun.

Eu: Alo? Vocea imi tremura putin. Ce se intampla cu mine? De la un timp ma inmoi foarte repede.

Ash: Vanessa? S-a intamplat ceva? Devenea ingrijorat.

Eu: Poti sa vii la mine?

Ash: Acum plec. Asteapta-ma! In 10 minute sunt la tine. Spune si inchide apelul, nu inainte de a auzi un sunet, dandu-mi seama ca si-a deschis masina.

            Mai stau putin si il chem pe Luke cerandu-i o cafea. Dupa cateva minute apare val vartej Ash, oprindu-se brusc in fata biroului meu si se apleaca pe el, sprijinindu-se in maini.

Ash: Ce s-a intamplat iubito? Spune gafaind si atunci imi dau seama ca el a alergat pana la mine acasa.

Eu: Amm, voiam sa spun ca... Sunt intrerupta de un ciocanit la usa. Intra! Isi face aparitia Luke care pune pe masa ceasca de cafea si farfurioara plina ce acela cubulete de zahar.

Luke: Va mai aduc ceva?

Ash: As vrea si eu o cafea. Si niste biscuiti sa ii inmoi in cafea. Luke da afirnativ din cap si paraseste incaperea. Deci unde am ramas? Spune in timp ce se aseaza pe scaunul din fata biroului putin mai relaxat. Pun 2 cubulete de zahar si amestec cafeaua.

Eu: Ma iubesti? Spun ferm, intrebarea mea il ia prin surprindere.

Ash: Ce?

Eu: Ma iubesti? Tonul este neschimbat.

Ash: Evident, iubito.

Eu: Evident ce? Incerc sa scot de la el cele foua cuvinte in timp ce iau o gura din cafea.

Ash: Evident ca... Este intrerupt de un alt ciucanit. Firar, spune soptit, usor iritat. Intra! Luke isi face aparitia inca odata cu alta ceasca de cafea si o alta farfurioara cu biscuiti.

Luke: Iti mai trebuie... nu termina insa cand vede privirea arzatoare a lui Ash. Va mai trebuie ceva, se corecteaza destul de rapit.

Eu: Nu, pot sa pleci. Da din cap si iese pe usa. Dupa ce se asigura ca s-a indepartat destul de tare, Ashton imi ia mana intr-a sa, dar mi-o trag imediat.

Ash: Evident ca te iubesc.

Eu: Ti-am lipsit? Ma asigur inainte sa fac vreo prostie.

Ash: Mi-ai lipsit Vanessa. Mi-ai lipsit in fiecare moment. In fiecare secunda ma gandeam la tine. Dumnezeule, iubito, ce sunt cu intrebarile astea? Este vizibil deranjat, dar isi revine cand vede ca un zambet imens apare pe fata mea. El ma iubeste. Ma iubeste cu adevarat. I-am lipsit.

Eu: Si ce a fost cu Maria, Ashton? De ce te-ai culcat cu ea? O iubesti? Spun incercand sa imi iau o piatra de pe inima chiar daca am aflat o parte din ceea ce voiam sa aflu.

Ash: Iubito, Maria a fost o greseala. Eram beat si ea s-a jucat cu mintea mea. Nu o iubesc, nu o pot iubi. Singura persoana pe care as putea-o iubi esti tu.

            In urmatoarea secunda nu m-am putut abtine si l-am sarutat cu atat de multa dorinta. Mi-a lipsit al naibi de mult. Raspunde la sarut destul de rapid, iar limba lui intra in gura mea imediat ce primeste permisiunea, masandu-se cu a mea. Ne-am deslipit din sarut atunci cand nu mai aveam aer si aveam fruntea rezemata de a lui. Eram amandoi in cautare de aer.

Ash: Deci suntem iar impreuna, de abia poate vorbi din cauza gafaielilor regulate.

Eu: Tu ce crezi?

Ash: Nu ma provoca, spune in timp ce imi mai da un sarut mic peste buze.

-------------

Hey! Ce intorsatura de situatie, nu? Va multumesc mult pentru ca imi cititi povestea si pentru voturi. Incerc sa postez in fiecare zi, si daca nu pot, postez a doua zi. Pwp.