Eu sau sangele meu?!

122 2 0
                                    

Prefata

Astia suntem noi , inchisi intr-o pestera . Eu , el si sangele meu.Nimic mai mult nimic mai putin . E un cosmar pentru mine  si un vis frumos pentru cel mai frumos baiat pe care l-am intalnit vreodata . Cel putin asa am crezut inainte sa-I vad latura diabolic ace ma scarbeste de fiecare data cand ma uit la el , cand ii aud vocea  , cand se aproprie de mine si musca.

   I.Scanteia

1.

Imi opresc alarma ca sic and era cel mai rau lucru din lume. Dar astazi cam e cel mai rau lucru din lume .Prima mea zi de scoala , mai bien zis prima zi de clasa a-12a.In momentul asta am numai nervi, trebuia neaparat sa ne mutam din Texas tocmai in Anglia?! Toti or sa ma creada probabil ori o ciudata , ori o sa fiu ca o acadea data unui bebelus . Gat ace monologul interior ca mai trebuie sa ajung si la scoala.

Imi fac rapid ghiozdanul  , ma imbrac a’la Texas –nu cu franjuri , haine comode- si cobor  la micul dejun.Deja sunt asteptata de mama cu un bol de  cereale.

-Neata mama!

-Neata  scumpo! Emotii?

-Pentru ce?...Aaa, nu…adica ce poate fii asa greu?

-Nimic. . E timpul sa pleci la scoala.Te duc?

-Nu mama , vreau sa vad imprejurimile si nici nu e departe liceul.

-Cum vrei.

M-am ridicat de pe scaun , am luat ghiozdanul in spinare si am iesit pe usa.Pentru prima oara cand am ajuns in orasul asta am incremenit.Explozia  frumusetii orasului era prea mica si nici nu prea ma interesa , era altceva , era David- iubitul meu .

-Buna ,Sara.

-Buna , David.Ce cauti aici?Abia au trecut 5 zile de cand am plecat ..

-Trebuie sa vorbim .

-Daca tot ai venit ,spune.

-Pai sti ca relatiile la distanta nu merg.. si

-Stai pputin .. te desparti de mine?

-Pai da..

OK in momentul asta ma simt ca o idioata , si de ce a zburat David peste un ocean numai ca sa se desparta de mine?

-Si de ce ai venit?Ca sa ma faci sa sufar mai mult?

-Pai de fapt , nu am venit de asta .Azi trebuie sa plec cu tata de aici si am zis sa trec sa iti spun asta.Acum trebuie sa plec .Adio, Sara!

DA, nu mai puteam spune nimic .Ma uitam in gol in timp ce imi curgeau siroaie de lacrimi reci si sarate  .Durea ,dar apoi parka ceva mi-a dat o palma peste fata si mi-a zis : Esti intr-un oras nou, profita de asta!.Apoi am plecat mai increzatoare catre scoala cu ochii inca umezi si rosii.

In 10 minute am ajuns .Liceul arata destul de …normal dar ceva mai mare decat al meu.O cladire lunga , de vreo trei etaje si vopsita in visiniu deschis.Cam straniu dar asa o fi pe aici.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Mai continui , dar in momentul asta nu mai am timp.

As vrea   niste pareri .:)

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 19, 2012 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Eu sau sangele meu?!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum