Singur.

Început

luni, 15 octombrie
    Astăzi nu mai e ca în zilele obișnuite, simt un aer ciudat...emoții? Da, emoții.Dar nu știu de ce.Poate e din cauza testului la chimie, la care nu m-am pregătit. Oh, Dumnezeule! Eu chiar nu mă pricep la chimie.
     Ies din camera mea și mă îndrept spre baie. Îmi urmez rutina: alarma mea de la 6:00, spălatul pe dinți, un duș scurt șii...cam atăt.
     Urmează partea în care îmi deschid telefonul să urmăresc ce mai postează prietenii mei...nimic interesant.Observ notificările de pe grupul clasei, dar le ignor, așa cum fac de obicei.Mă uit la ceas și e ora 6:40 așa că s-a cam făcut momentul să-mi iau geaca și s-o șterg. Stau la 30 minute distanță de școală și trebuie să iau bus-ul până acolo..
     Trec pe lângă mama care împleticește un "bună dimineața " sarcastic și nu îi răspund, mă aștept să țipe la mine pentru că sunt nesimțită dar, spre surprinderea mea, nu o face. Perfect! Mă incalț și plec spre bus, îmi iau căștile din buzunar , pun ceva de la The Monkeys pe fundal, dar nu pentru mult timp pentru că Robb îmi iese în cale, ceea ce mă obligă să opresc muzica.Nu mă așteptam să fie astăzi .
     Robb e vecinul meu încă din copilărie, dar nu prea îi dau importanță. E îndrăgostit de mine încă din generală, dar eu îl suport acum doar pentru că mergem impreună spre bus, iar el îmi ține oarecum de urât.
- Neața, creațo!
-Neața. Mormăi eu înfundat către Robb care îmi zâmbește tembel, așa cum obisnuiește să facă în fiecare zi.
-Frig astăzi, nu?
-Mda. Urăsc genul ăsta de conversații, eu prefer să tac decât să port o conversație doar de complezență.
     Din fericire, ajungem rapid în stație și asta mă bucură, pentru că nu va mai trebui să-l suport pe Robb și conversațiile sale fără sens.
Îmi aleg un loc la fereastră, ca de obicei, și îmi pun căștile , cu ceva muzică bună. O bătrânică se așează lângă mine, ceea ce nu mă deranjează. E mult mai OK decât vreo toantă cu fițe, ca alea care obișnuiesc să se urce în autobuzul meu.
     Timpul trece rapid, spre nemulțumirea mea. Nu-mi mai place la școală atât de mult ca în generală, viața de la liceu poate fi neliniștitoare.
                                                ***
   E ok la școală astăzi, pană și testul de la chimie a decurs bine, deși pusesem emoțiile de dimineață pe seama lui.
   Sunt la ultima oră-matematica, care nu e tocmai punctul meu forte, dar reușesc să mai prind câte ceva. Mă uit la ceas și văd că au mai râmas câteva minute din oră, mai exact cinci. Trec pe nesimțite, așa că îmi notez tema și îmi pun lucrurile în ghiozdan. Îmi iau geaca mea vișinie de catifea și ies din sala de clasă, urmând ca mai apoi să merg spre stația de autobuz.
   E cam frig afară, neobișnuit de frig pentru o zi de octombrie, dar geaca mea e îndeajuns de groasă  încât eu să nu simt frigul prea puternic.
   Ies de pe poarta liceului și o văd pe Abs, prietena mea din generală. Stă și mă așteaptă la intrare, așa cum a făcut-o incă de la începutul liceului.
-Ciaaaao!
-Ciao, bella! îmi răspunde Abs pe tonul ei firav, pe care-l ador.
Acesta este salutul nostru obișnuit, îl folosim din copilările și niciodată nu am renunțat la el.
-Cum ți-a mers?
-E ok...
Iar eu îmi amintesc faptul că Abs e o mincinoasă îngrozitoare
-Abs...susțin eu dezaprobator.
-Flo...iar l-am prins cu alta.
Flo ăsta, niciodată nu l-am suportat...dar e iubitul lui Abs din clasa a-7-a, și cred că orice ar face el, ea îl va ierta.
-Abs, cât îl vei mai ierta?
-De data asta e gata. Pe bune!
Clatin din cap, știind că se vor împăca într-un final.
    Ajungem în stație, se pare că mai sunt 20 de minute până va veni autobuzul. Așa că mă așez pe bancă. Iar Abs se duce să-și cumpere ceva. Mă uit absentă în zare, gândindu-mă la o multitudine de lucruri. Când, deodată, aud un salut înfundat, care mă face să mă trezesc la realitate...
Nu e Abs, constat eu.
-Hei!
-Mmmbună...
-Sunt Cooper!
    Un zâmbet superb îmi stă în fața ochilor...e un băiat brunet, înalt...cu o figură destul de familiară.
-Te-am văzut cu Abs în după-amiaza asta, e colega mea de școală.
-Ahm, ok.
    Mă simt destul de incomod.  Deși e un tip foarte atrăgător, nu înțeleg ce vrea de la mine.
-Scuze că mă bag așa în seamă, ideea e că te văd mereu cu Abs și mi-ai cam atras atenția, aș vrea să te cunosc mai bine.
-Îîî...euuu...
Înainte ca eu să mai pot spune ceva, o aud pe Abs cum mă strigă, atenționându-mă că e vremea să plecăm.
-Tre' să plec...îi spun eu tipului misterios , ușurată dar și confuză. Aproape mă simțeam vinovată că l-am lăsat acolo, singur.
Zâmbesc.
Abs se uită la mine , cred că m-a văzut vorbind cu tipul acela.Vreau să o întreb mai multe despre el dar ea mi-o ia înainte...
-Da, Cooper poate părea drăguț și inofensiv, dar Maddy, stai departe de el.
-Ăa? cum ?
- Maddy, tipul ăla....eu...
Oftează.
-...eu nu ți-am spus până acum. M-a văzut cu tine de la începutul anului. Mă oprește pe hol și îmi cere detalii despre tine...
- Ei bine, ce-i rău în asta? E un tip destul de chipeș. Spun eu pe un ton jucăuș dar oarecum confuz.
-Mads, nu e doar asta...
-Abby, mă îngrijorezi!
- Madd, te urmărește! Nu ți-am spus asta pentru că am crezut că va înceta...dar omul ăla! Îmi dă mesaje întrebând de tine, mă urmărește când te iau de la liceu...mi-a spus că te iubește, Madd!
-Hm? Ce?
Sunt confuză.  Cum?
Sunt sigură că l-am mai văzut pe Cooper, dar asta doar pentru că trec mereu pe lângă liceul lui. Însă nu pot crede că mă urmărește...adică...ce vrea?
-Nu știu ce vrea de la tine, Maddy, dar sunt sigură că are intenții rele! Am auzit că și-a bătut fosta iubită apoi a făcut-o de râs în fața tuturor, dezvăluind secrete despre ea.
-Ei haideee! spune eu , neștiind ce să cred.  Abs a avut mereu talentul de a exagera în genul ăsta de povești, așa că încerc să o calmez.
-Nici nu mă cunoaște, continui eu, nu are ce să se întâmple rău. Privește partea bună! în sfârșit, cineva are un crush imeeeeens pe mine.
-Madd, nu-i de glumit....ai grijă!
     Ochii lui Abby sunt îngroziți, dar eu cred doar că exagerează.