Prolog

11 1 0
                                    

   
          Ma uitam la el, ma uitam la corpul plin de sânge de langa mine ciuruit de gloanțele trase spre pieptul lui de către mine.  Pistolul mi se părea din ce in ce mai greu dandu-i drumul căzând langa cadavrul rece.
        Am picat in genunchi cu mâinile pe față plângând in hohote.
A venit la mine încercând consoleze dar m-am ridicat si am fugit spre masina gonind cu viteza mare.
Am ajuns intr-o pădure sau mai bine zis pădurice, am inceput sa fug cu lacrimi in ochii scurgandu-se pe obrajii mei reci si la un momentdat dau de un luminiș cu o apa curgătoare in care  luna plina se reflecta  in apa rece sticloasă.
Ma asez langa o scobitura de arbore, ma uit la apa sticloasă si imi trec prin cap toate amintirile petrecute cu el.
Ma doare, zici ca mii de cuțite imi străpung inima si el nu sa gandit de loc cum ma voi simți cand voi afla tot adevărul.
Imi pare rau ca l-am omorât pe acel om, nu avea nici o vina....i-am zis ca daca mai face 3 pasi spre mine il împușc...Nu a ascultat, a continuat să vină spre mine pentru a ma lua de pe marginea prăpastiei pentru a nu-mi lua viata....

IMI PARE RAU! strig foarte tare cu un glas tremurător.

Bună, sper ca va placut...o sa postez câte un capitol o dată pe săptămâna ❤ lasati un comentariu daca va placut :)
Pup😊❤

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 27, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Printre strainiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum