Beyond limit

Capitolul 3

Am închis ochii muşcându-mi buza inferioară până ce am simţit gustul sângelui. Inima îmi bătea mult prea tare dându-mi senzaţia că avea să-mi iasă din piept. Aerul devenii irespirabil iar o stare de nelinişte îmi acapară întreg corpul.

-Şti ce? am spus eu împingându-l cu mâinile. Poţi să dormi tu în pat, voi dormii eu pe canapea.

Brooklyn rânji uitându-se la mine şi un fior îmi traversă şira spinării făcându-mă să mă cutremur.Mi-am pus mâinile pe pieptul lui îmingându-l din faţa mea, iar el zambii scurt. Am apucat mânerul dulapului trăgându-l trăgându-l cu putere şi şcotând o pătură de culoare albastră pe care am întins-o pe canapea.

-Şti Faith, spuse el făcând o scurtă pauză, nu e nevoie să dormi acolo, putem dormii împreună.

Am înghiţit în sec, iar respiraţia mi se îngreună. Mi-am pus o mână pe piept încercând să respir regulat. Treceam printr-o fază proastă şi îmi făceam rău singură lăsându-l pe Brooklyn să stea la mine. Am strâns din dinţi aţintindu-l cu privirea, iar el rânjii.

-Brooklyn, trebuie să pleci, am spus eu împingându-l cu mâinile de spate iar el încercă să opună scuipând câteva înjurători. Eu doar, nu pot face asta , am spus împingându-l afară şi trântind uşa cu putere drept  în faţa lui.

Mi-am înconjurat trupul cu mâinile punându-mă pe canapea şi trăgând pătura asupra mea. Am înghiţit în sec. nu mă simţeam în stare să merg până în dormitor, nu eram în stare să fac nimic. Stropii de ploaie se scurgeau uşor pe geam dându-mi o  stare de linişte . Eşuasem, nu ajunsesem să-l cunosc pe Brooklyn, tot ceea ce am făcut a fost să-l izgonesc distrugând orice şansă de ai  vedea altă latură înafară de cea învăluită în mister.

Am luat telefonul între degete deblocând ecranul ce indica ora unu şi zece minute. Trecuseră mai bine de patru ore de când Brooklyn plecase, şi nu aveam nici măcar un mesaj de la el. Nu îl invinuiam, nici eu nu iaş fi scris dacă m-ar fi dat afară din casă în toiul nopţii.

M-am ridicat de pe canapea rapid apucând hanoracul albastru de pe spătarul scaunului vârându-mi mâinile în el. Am părăsit cu paşi grei apartamentul îndreptându-mă către Cielo,  mai era aproximativ o oră până la închidere, iar Brooklyn sigur zăcea pe acolo. Am grăbit pasul luând-o pe scurtătura din spatele blocului ce ducea exact în spatele clubului.

Mi-am suflecat mânecile hanoracului prinzându-mă cu mâinile de gardul din sârmă şi începând să urc reuşind să îmi sfâşii hanoracul şi odată cu el şi o porţiune mică din piele. Am trecut cu mâna peste şold ştergând lichidul roşiatic înainte de a pătrunde in bar. Goliciunea pe care o simt după ce l-am dat afară pe Brooklyn e ciudată într-un mod demn de milă. M-am întors pe călcâie zărindu-l pe Brooklyn la o masă îndepărtată.  Mi-am târât leneşi picioarele până la el, iar expresia feţei lui se schimbă automat.

-Ce cauţi aici Faith? mârâi el nervos ridicându-se în picioare

-Pe tine, am spus ştergându-mi sângele de pe mâini de marginea hanoracului iar el mă privii nervos,

Muzica bubuia în urechile mele de câteva minute bune, ştiam că peste puţin timp Brooklyn avea să răbufnească. Mi-am dat jos hanoracul sfâşiat punându-l pe marginea canapelei, iar Brooklyn îşi aţintii privirea asupra lui. O analiză atent ceva vreme , apoi îmi apucă braţul trăgându-mă înafara barului.

-Nu trebuia să vi aici Faith! murmură el strângându-mă şi mai tare. Mi-ai spus să plec şi exact asta am făcut.

-Dar acum vreau să te întorci.

-Eşti culmea! răbufni el prinzându-mă de încheieturi. Pleacă de aici, spuse el eliberându-mă.

-Nu plec nicăeri fără tine, am spus eu simţindu-mă ca şi cum aş rămâne fără aer.

-Atunci se pare că îţi vei petrece seara aici, răbufni el din nou întrând în maşină şi tântind portiera cu putere în urma lui.

Motorul maşinii lui se auzea ca un ecou făcându-mă să mă cutremur. Mi-am trecut degetele prin păr plimbându-mă prin parcarea mai mult goală. Îmi era frig, însă ştiam că Brooklyn avea să se întoracă după mine odată şi odată. Mi-am scos telefonul din buzunar poziţionându-l între degete şi căutând cu disperare numărul lui Brooklyn, iar inima îmi ajunse în gât când am apăsat pe butonul de apelare.

Cum era de aşteptat, motorul maşinii lui se auzii pe stradă trimiţându-mi fiori în tot corpul. Maşina se oprii în faţa mea, iar Brooklyn coborî geamul fiind mai nervos ca niciodată.

-Urcă, mârâi el nervos.

Nu am aşteptat s-o spună de două ori pentru că riscam să-l enervez, şi nu doream să fiu în prezenţa lui Brooklyn când e nervos. Am înghiţit în sec, iar şatenul mârâii aruncându-mi o privire.

-Nu ar fi trebuit să vi acolo, Faith spuse el făcând o scurtă pauză, nu ai idee câti psihopaţi umblă pe străzi la ora asta. 

-De ce ţi-ar păsa Brooklyn?

-Nu îmi pasă , murmură el rece făcându-mă să suspin.

Brooklyn rânjii apăsând acceleraţia. Mergea încutotul o altă direcţie faţă de strada pe care se află apartamentul meu, Mi-am înfipt ungiile în încheietura mâinii mele oftând puternic obţind astfel o privire din parte lui Brooklyn. Şatenul oprii bolidul lăsându-şi spatele moale. Stătu să se gândească câteva minute , apoi se încordă trăgând de mânerul capotei.

-Nu cumva să cobori, Faith! spuse el dur iar eu am încunvinţat din cap.

Mâinile mele se plimbau pe bordul maşinii aşteptându-l pe Brooklyn care era plecat de mai bine de treizeci de minute. Palmele îmi transpirau, iar respiraţia îmi devenise iregulată. Am apucat mânerul portierei închizând-o cu grijă în urma mea. Brooklyn îşi iubea maşinile, ar fi fost în stare să ucidă dacă găsea şi cea mai mică pată pe maşina lui. Picioarele mi- luară la goană prin pădure până ce trupul meu se  lovii de un piept masiv.

-Faith? spuse Mike ridicându-mă. Ce cauţi aici? 

-Pe Brooklyn, am murmurat eu scuturându-mi pantalonii, iar o mână puternică îmi apucă încheietura brutal trăgându-mă după el.

-Ţi-am zis să nu cobori, Faith! ţipă el împingându-mă în maşină. Nu mă cunoşti, nu şti de ce sunt în stare.