Iubitule, de cînd ai plecat îmi este extrem de greu. De ce tu, de ce nu eu.
Știi, am plîns zi și noapte, te visam mereu, și acum o fac.
În acest moment noi puteam avea o familie, puteam fi fericiți.
Totul s-a dărâmat într-un moment, toate visele, tot ce-am construit pînă acum.
Mai știi cînd îmi spuneai că vei fi mereu cu mine, acum
de ce nu ești?
Unde ești să-mi ștergi lacrimile, să-mi spui că totul va fi bine, că mă iubești? Unde? Nu ți-ai ținut promisiunea. De ce? Doar mă iubeai atît de tare sau, așa îmi părea mie.
Dar eu te iubeam ,mereu o făceam, și acum o fac.
Mai ții minte cînd mă întîlneam cu prietenii mei din copilărie , și mereu mă interogai. Îți spuneam că ești gelos. Tu negai spinînd că ești protectiv și că sunt doar a ta. Mereu am fost și voi fi.
Acum parcă te și văd în camera mea de la spitalul pentru cei bolnavi psihic privindu-mă cu blîndețe. Te văd mereu. Oamenii spun că-s nebună. Dar dacă să te văd pe tine înseamnă să fiu nebună, îmi convine. Mai bine așa decît nimic.
Totuși ceva îmi spune că totul este un vis urît și că acuș vei apărea tu ca de fiecare dată, mă vei trezi,săruta. Îmi vei spune că totul a fost un coșmar, sau că tu trăiești și totul a fost înscenat. Doctorul spune că totul este în capul meu. Sincer, vreau să-i omor pe toți , și apoi pe mine.
Cine a spus că timpul Închide rana și că în urma ei rămîne cicatricea era un mare prost. E de ajuns să spună un om ceva și rana se deschide mai tare ca oricînd.
Mai dureros. Sau zicala ,,Timpul lecuiește'' .Nu. Pe unii lecuiește pe alții distruge.
Pe mine ma distrus. Mi-am pierdut controlul. Am pierdut totul. Adică pe tine. Tu erai mereu punctul meu de susținere. Acum, îmi este tot una .Să mor sau nu? O întrebare stupidă după mine. Omul singur alege ce face ,cum să se ajute sau cum să se distrugă.
Cuvintele tale foarte repetate erau ,, Totul este temporar , totul dispare la un bun sfîrșit, prezentul este tot ce trebuie pe om să-l doară, nu viitorul sau greșelile din trecut. Fiecare are cărarea sa bine construită tu doar trebuie să urmezi regulile, care nu mereu sunt cinstite sau soarta care în cazul meu a fost o mare curvă nedreaptă și cît n-aș înjurao știu că nimic nu se va schimba.
N-am ștuit ce înseamnă suferința pînă acum, acum știu ea lovindupă pe de plin ,și singurul lucru pe care îl simt în prezent fiind o durere mare în inimă și o gaură parcă făcută de un pistolet . Mie dor. Dar ce folos? Nimic nu se va schimba. Vreau să încetez să sper. Dar nu pot.
Lasă-mă dar numi da drumul . Cît rău mi-ai făcut în viață , credeam că te urăsc, dar adevărul fiind că nu pot . Nu te pot urî. Deci singurele cuvinte rămase care vreau să ți le spun și care mi se rotesc pe limbă sunt că:
JOACA DEABEA A ÎNCEPUT
