My boss ~ Luke Hemmings

Capitolul 10

Vanessa's POV

Eu: Iubitule, hai sa mergem. Luke deja cred ca ne asteapta. Ii dau un mic pupic, urmat de un mic raset atunci cand vad ca ofteaza, punandu-si fruntea pe umarul meu.

Ash: Dar nu vreau sa plecam, stau bine aici. Vocea lui era a un copil alintat. Ce bebelus am langa mine!

Eu: Putem sta asa si cand servim pranzul, remarc dupa ce ma mai uit odata la pozitia noastra. Ashton statea pe scaunul mare si confortabil din biroul meu, iar eu statea pe o parte in bratele lui. Avea o mana pe spatele meu care facea miscari lente, urcandu-se si coborand pe spatele meu si cealalta mana pe piciorul meu, asigurandu-se ca nu cad.

Ash: Nu mai putem manca daca stam asa. Hai sa mergem totusi. Fata lui era moroconoasa. Avea fata de un ursulet moroconos. Ursuletul meu.

            M-am ridicat cu ajutorul lui si am mers, tinandu-ne de mana spre camera in care aveam masa pregatita. Incercam, incercam sa imi ascund zambetul, dar nu puteam. Eram bucuroasa ca am aflat ca simte ceva real pentru mine, ca este acum langa mine, ca este iubitul meu, ca este cu totul al meu. In fata usii era acel baiat blond, Luke. Avea mainile impreunate la spate si capul lasat in jos. Cand am ajuns in fata usii, ne-a deschis-o si a intrat si el. Ash s-a asezat deja pe scaunul lui, asa ca Luke a fost nevoit sa traga scaunul meu, pentru a ma putea aseza. Prima dara cand a ridicat capul, a fost atunci cand a impins scaunul mai aproape de masa. Prima data cand a facut-o si prima data cand cred ca nu as fi vrut sa ii vad fata, fata care nu mai imi arata acel zambet perfect. Acel zambet a fost inlocuit cu o usoara tristete, frustrare si indiferenta. Lucru care m-a facut sa nu mai zambest si eu, si nu stiu de ce.

Ash: Iubire, unde este nenorocitul de servitor care ne aduce mancarea? Cred ca pe narile lui puteau sa iasa flacari la cat de iritat este. Mi-e foame, de ce tot asteptam? Mi-am pus mana pe bratul lui sperand sa il linistesc. Insa cand am vazut ca mi-a oferit o privire rece, mi-am tras mana ca si arsa.

Eu: I-am spus eu sa nu vina. Pentru ca...

Ash: De ce? In acest moment imi era frica de Ashton. Nu inteleg de ce reactioneaza asa. Acum 5 minute stateam in brate la el si nu mai voia sa imi dea drumu si acum este nervos si pot sa jur ca se abtine sa nu ma loveasca.

Eu: Pentru ca am vrut sa ne-o aduca Luke. Este la inceput si voiam sa vad cat de indemanatic este. Spun ca o soapta. Mi-e frica sa nu izbucnesca. Mi-e frica sa nu plece, cu toate ca stiu ca el a gresit, nu eu. Mintea imi spune ca am gresit oferindu-i inca o sansa, dar sufletul spune ca il vreau aproape.

Luke: Ma scuzi, dar nu am stiut acest lucru. Ma duc acum sa iti aduc mancarea. Spune, intorcandu-se pe calcaie si indreptandu-se spre usa, dar este oprit de un marait care are ecou in toata camera, facandu-ma sa tresar.

Ash: Cum iti permiti sa o tutuiesti? CUM? Este sefa ta magarule? Isi aseaza manile puternic pe masa si da sa se ridice, dar il prind de brat.

Eu: Eu i-am dat voie! Ashton, ce ai? De ce esti asa nervos? Luke, poti sa aduci mancarea! Chiar nu inteleg de ce se comporta asa. Ce stare schimbatoare are. Nu era asa.

            Tot timpul a fost liniste, liniste deplina. Nimeni nu spune nimic, singurul lucru ce se mai auzea era respiratia mea usoara si cea a lui Ashton rapida din cauza nervilor. Pumnii erau stransi si ptivirea nervoasa era indreptata spre paharul care deocamdata era gol. Un ciocanit ne-a scos din inferna liniste, iar Ash mormaie printe dinti un "intra" plin de dispret si fulgere. Luke apare de dupa usa cu 2 farfurii de mancare si le aseaza pe masa, zambetul inca ne aparandu-i.

Ash: Adu vin incompetentule. Ma uitam la el cu groaza. Nici macar in ziua in care i-am spus ca am alt iubit nu era asa nervos.

Luke: Ma scuzati! Spune cu capul aplecat si cand se intoarce vad un usor instinct sa isi stranga pumnii.

            Dupa alte 10 minute in care se auzeau doar usoarele lovituri ale furculitelor si a cutitelor de farfurii, iar se aude un ciocanit, urmat de aprobare morocanoasa a persoanei din fata mea care se presupune ca imi este iubit, dar eu nu m-am indragostit de el, ci de Ash cel bland si iubaret. Luke avea in mana o tava pe care era asezata o sticla de vin si un cosulet cu cateva feliute de paine.

Ash: Acum aduci painea? ACUM!? Cand aproape am terminat. Cum ai reusit sa il angajezi si pe asta? Urla aruncand fulgere din priviri.  Ochii lui Luke nu se vedeau fiindca avea capul in jos, dar pot sa jur ca si ei arata o oarecare duritate.

Eu: Luke lasa painea si du-te sa... Am fost intrerupta de masa care s-a miscat datorita ridicarii bruste si puternice a lui Ashton.

Ash: Imi pare rau Vanessa dar eu o sa plec. Trebuie sa ma linistesc. Ne vedem maine.Si nelasandu-ma sa continui, pleaca trantind usa. Eu si Luke ramanem inghetati, pana sa imi revin si sa continui.

Eu: Strange unde a mancat si vin-o sa mananci tu. Ordon, nedorind sa fiu singura la masa, nedorind sa imi aduc aminte ca am fost abandonata de iubitul meu, care era neobisnuit de furios. Uimirea era prezenta pe fata lui Luke, dar a dat afirmativ din cap si a facut exact ce am spus.

***

            Am luat si pranzul si cina tot cu Luke. A fost liniste, dar nu o liniste ca aceea care am avut-o cu Ash, ci una linistita, o ambianta linistita. Dar tot nu am reusit sa aduc pe buzele lui acel zambet, care pana azi era prezent mereu. Seara am facut o baie in cada cu hidro-masaj, avand nevoie de relaxare. Acum stau de o jumatate de ora in pat, gandindu-ma la toata ziua. Oare am facut o greseala ca l-am iertat pe Ash, oare merit o alta posibila despartire, oare mai pot trece peste inca o despartire? De ce era Ash asa nervos? De ce mi-a disparut zambetul de pe fata si am fost dezamagita ca Luke nu a ras azi, ca nu avea acel zambet jucaus care il are mereu? Multe intrebari la care inca nu am raspuns, si la care sper ca il voi gasi cat mai curand.

-------

Hmmn, nu ma criticati, stiu, stiu, este plictisitor, dar imi dau toata silinta sa exprim fiecare sentiment si fiecare miscare. Nu prea imi reuseste, dar incerc. Acum nu sunt buna la asta, nu sunt buna la scris, dar cu timpul ma voi perfectiona. Am atatea idei de scris, dar trebuie sa scap de inceputul asta atat de plictisitor. Si va multumesc din tot sufletul ca imi cititi cartea si ca o votati. Pwp!!