Am deschis ochii. Aveam corpul amortit si vanat, eram dezorientata. Ma aflam in mijlocul unei camere fara ferestre, aerul era inchis, tot ceea ce ar fi fost in afara cercului de lumina, pentru mine era o lume necunoscuta. Nu ma puteam misca. Gleznele si incheieturile imi erau incatusate de un scaun de metal, care la randul sau era batut in cuie de podea. Nu stiam cat timp a trecut de cand fusesem inchisa acolo sau cine m-a retinut.
Si ca sa se agraveze un pic mai mult aceasta situatie deplorabila, nu aveam familie nici prieteni care sa se intrebe unde sunt.Singurii ce imi puteau simti lipsa erau colegii de birou, poate nici ei.In primul rand, deoarece marea majoritate nici nu-mi stiau numele si in al doilea rand, iar putinilor care stiau de existenta mea, le spusesem ca am de gand sa imi iau concediu in urmatoarele cincisprezece zile.
Fara sa stiu cum, m-am bagat in necazuri foarte mari. Dupa cum v-ati imaginat, niciodata n-am fost sufletul petrecerii. Viata mea sociala a fost si va fi practic inexistenta.
In ciuda faptului ca mereu sunt inconjurata de oameni, nu am stiu foarte bine sa-mi fac prieteni. Sunt tipica fata ce mereu sta singura. La cinema, bar, muzee...
Singurul lucru ce mi-l amintesc inainte de a ma trezi aici este ziua de vineri. In acea zi, dupa ce am terminat lucrul, am fost la biblioteca sa inapoiez cateva carti. M-am apropiat spre raftul cu carti despre vampiri, una dintre ele mi-a atras atentia si am inceput sa o citesc, era magnifica, transmitea singuratatea intr-un mod unic incat aproape o simteam pe pielea mea de fapt chiar o simteam pe pielea mea. Eram fermecata, incapabila sa-mi iau ochii.
Timpul a trecut si nu mi-am dat seama ca aveau de gand sa inchida. Un vizitator a venit si mi-a spus. Imi amintesc doar mana lui rece si puternica, pentru ca atunci cand m-am intors sa-i multumesc deja plecase. Mi-am adunat lucrurile si am parasit biblioteca.
Imi amintesc ca a fost 21:30. Autobuzul n-avea de gand sa ajunga si m-am plictisit, singura in statie, asa ca am decis sa merg acasa cu taxiul.
Inainte, am trecut printr-un bar, atmosfera era intunecoasa, nimeni nu observa daca ai fi fost singura sau insotita, nimeni nu se uita. Eram invizibila. Intre timp mi s-a parut ca aud vocea strainului ce m-a avertizat in biblioteca, dar nu stiam cum arata, nici nu m-am uitat. Dar el m-a vazut, deoarece la cateva minute mi-a cerut permisiunea de a se aseza la masa mea. Am ramas surprinsa.
Aveam in fata mea un baiat a carui frumusete era de neegalat, foarte palid, cu ochi albastri si parul negru. Deoarece nu imi aminteam decat mainile lui, nu am putut reprima curiozitatea de a le observa.
Erau bine ingrijite si fine. Aveam indoieli daca erau reci sau nu. I se parea ciudat ca o fata ca mine si-a petrecut dupa-masa citind o carte veche si vroia sa stie de ce. Nu stiam ce sa-i raspund. A fost atat de direct incat m-a lasat in afara jocului in doar cateva secunde. Nu vroiam sa-i spun cat de patetica era viata mea, ca familia mea era moarta, ca aveam probleme serioase in a ma relationa cu ceilalti si ca nu aveam prieteni, asa ca am preferat sa tac. Dar el nu era dispus sa se dea batut si a insistat. Nu putea intelege cum o vineri seara eu eram singura intr-un bar. Vazand ca nu avea de gand sa ma lase in pace atat de usor, i-am spus sa taca, ca nu-mi place sa fiu acompaniata si ca nu am familie. Se pare ca i-a fost de ajutor, nu a mai intrebat nimic,dar a decis sa ma acompanieze restul timpului, era dispus sa o demonstreze stand toata noaptea cu mine. Nu aveam alt plan, asa ca am acceptat.
Ne-am petrecut timpul vorbind de arta, istorie, inventii.. o multime de subiecte, unele lipsite de sens, altele adanci.. A fost frumos. La aproximativ trei dimineata, am decis sa plec, eram obosita, asa ca i-am spus la revedere. Nu a fost nici un schimb de numere, sau un oricare '' Ne vedem la biblioteca'', nici nu m-a insotit sa iau un taxi. Nimic. Fiecare cu drumul lui. Ei bine, a fost frumos sa ma simt '' normala'' pentru o noapte. M-am indreptat spre statia de taxiuri, era gol. Am sunat sa-mi trimita unul, imposibil.
Dupa mai mult de jumatate de ora, am decis sa merg pe jos. Nu locuiesc foarte aproape, dar, cum noaptea era frumoasa si deasemenea, m-am saturat de asteptare, mi s-a parut o idee buna.
In drum spre casa am auzit niste tipete venind de pe o alee paralela cu strada in care ma aflam. Am accelerat rimul si la 50 de metrii mai in fata era el, asteptandu-ma. Mi s-a parut ciudat. Purta o haina neagra, fular si avea parul in vant, parea scos dintr-un film vechi in care eroul isi asteapta regina pentru a o salva... mi se parea romantic.
Am ajuns unde era el si am vazut in ochii lui ceva ce inainte nu era, ce nu puteam exprima. Dar ceva s-a schimbat. M-a luat de talie si m-a izbit de peretele din dreapta mea, lasandu-ma intre acesta si corpul sau si acolo, fara a respira, m-a sarutat. A fost un sarut violent, plin de pasiune ce a degenerat in alte saruturi la fel de violente pe fata si gat. Emotia ce am simtit-o a fost maxima. Nimeni nu m-a mai sarutat in acest fel. Atat de... atat de pasionant. Ma simtea in al noualea cer, gata sa lesin si in urmatoarea clipa gatul ma durea ca si cum eram pe punctul de a exploda. Durerea a fost atat de intensa incat am lesinat.
Si din strada pana la scaun, este un abis negru. Eram atat de concentrata in a-mi aminti ce s-a intamplat incat nu mi-am dat seama ca cineva ma observa din umbra camerei. Era el. Ma privea fix, cu o intensitate nefireasca.Simteam cum trece pe langa mine. A inconjurat incet scaunul de care eram legata. Era in fata mea si intr-o clipa peste mine.In ochii lui am zarit o dorinta atat de mare incat orice om ar fi murit doar incercand sa o tina inauntru, dar el nu era uman si dorinta lui era dincolo de intelegerea mea.
Nu ma dorea pe mine, dorea ceva ce eu aveam. M-a privit din nou, zambetul lui de gheata mi-a dat fiori. S-a aplecat peste gatul meu, a aspirat profund, sa si cum aroma mea l-a innebunit de placere si m-a muscat. I-am simtit respiratia rece si aceeasi durere din strada. Apoi nimic, intuneric si gol. Am deschis ochii si el era acolo, asteptand rabdator. De fiecare data ma simteam mai rau, mai slaba, si scaunul asta nenorocit... intotdeauna in aceeasi pozitie. Eram facuta praf.
Eram sigura ca si el simtea disconfortul meu, teama mea. Nu stiu cat de mult a stat acolo, sau de cate ori m-a supus acelei torturi. M-a costat sa-mi dau seama, dar acum stiu. E un vampir!
Eram pierduta, niciodata, niciodata n-o sa ies cu viata din aceasta camera. M-a muscat din nou. Din nou m-am dus in intuneric si din nou m-am trezit, dar de aceasta data la un pas de moarte. M-am uitat in fata si acolo era el. De data aceasta, in loc sa ma muste, a desfacut catusele scaunului dar a lasat cateva dintre ele legate de incheieturi. M-a luat in brate, punand catusele dupa gatul lui, astfel incat eram obligata sa-l imbratisez si m-a scos din camera. Afara era noapte si era frig. In cateva minute am fost in casa mea.
Nu ma mai intrebam nimic, bazat pe faptul ca el era un vampir, orice se poate intampla. Eram foarte obosita si slaba pentru a incerca sa scap. A avut grija de mine noapte dupa noapte pana cand mi-am revenit.
Si atunci cand mi-am revenit, el a plecat. Mi-a zis fie ca-mi place sau nu, eu ii apartin, ca sufletul meu este o jumatate, iar cealalta este al lui. Niciodata nu am fi fost completi daca nu eram impreuna.
Cand m-a gasit in biblioteca nu a putut crede. M-a urmarit, m-a mirosit, s-a asigurat ca era adevarat. M-a sechestrat si m-a supus unui proces de tranformare, vroia sa fiu un suflet intunecat, la fel ca el. Dar in ultima etapa, a decis sa-mi dea drumul.
— Ai fost intotdeauna singura, deoarece sufletul tau ma astepta pe mine. Dar pentru a fi cu mine pentru totdeauna trebuie sa mori si sa te transformi in ceea ce eu sunt. Este o povara imensa, de aceea, nu mi-as fi putut ierta daca as fi facut asta fara consintamantul tau. Daca vrei sa fim impreuna, cauta-ma si te voi lua cu mine. Dar daca nu ma cauti, n-am sa te deranjez.
Acestea fiind spuse, a disparut. Ma durea gatul, era plin de vanatai si muscaturi. De-abia puteam merge. Sigur mi-am pierdut slujba si chiar daca imi doream sa-l urasc, simteam un gol imens acum ca el nu era. In ciuda a tot ceea ce mi-a facut, imi era dor de el. Poate ca era adevarata povestea ce mi-a zis-o. Am ratacit pe strazi, gandindu-ma la el, cautand-ul cu privirea in baruri, alei. Nimic. Banii economisiti se duceau incetul cu incetul. Starea mea de spirit se inrautatea cu fiecare zi.
Muream de durere. Ce s-a intamplat? Gata, nu e nevoie sa-l mai caut de acum. Era acolo, cu o fata in brate, lasand-o uscata. M-a vazut si un zambet i-a aparut pe buze. Privindu-l mi-am dat seama ca este cel mai atractiv barbat din lume. S-a apropiat de mine, ne-am sarutat la fel ca in prima noapte, violent si pasionant. Inca o data am simtit durerea ascutita in gatul meu si moartea a venit sa ma ia. Dar inainte de a ma lua, iubirea mea m-a salvat.
Impreuna pentru totdeauna.
Adio, singuratate!
