My boss ~ Luke Hemmings

Capitolul 11

            O alta dimineata in care m-am trezit din acelasi  cosmar, in care plang ca sunt parasita. Este a 3-a oara cand visez asta si ma trezesc transpirata, cu lacrimi in ochi, tremurand si cu respiratia greoaie. Incerc sa imi reglez respiratia, dar atunci simt o mana calda masandu-mi usor spatele. Ma uit in stanga mea, iar langa mine sta Ash. Parul era ciufulit, cazandu-i cateva bucle rebele pe frunte, isi flutura usor genele lungi si negre, incercand sa alunge somnul si sa lase la iveala ochii lui de un verde spre caprui, care aveau o culoare inchisa, dar totusi emanau caldura. Pe buzele lui era un zambet cu niste grobite alaturate. Cand m-a vazut in halul in care eram, zambetul a pierit si s-a ridicat brusc.

Ash: Ce s-a intamplat iubit-o? Cum aseara a fost prima seara in care am dormit impreuna de cand ne-am impacat, el nu stia de cosmarul meu. Imi da o suvita de pe frunde dupa ureche si isi forteaza un zambet incurajator.

Eu: Nimic. Am avut doar un simplu cosmar. Scoate un oftat si ma strange in brate, presandu-mi cu mana capul de pieptul lui.

            Am fost intrerupti de un ciocanit la usa, iar dupa aprobarea mea, apare un Luke serios. Inca nu inteleg de ce inca nu zambeste. Cand sunt in preajma lui chiar ma simt prost sa rad, stiind ca el nu o face. E primul servitor caruia vreau sa ii vad zambetul care ma binedispune si pe mine. Cand ma vede langa Ashton, se opreste penttu cateva secunde clipind in repetate randuri asigurandu-se ca vede bine. Cand isi revine, se indreapta spre pat si aseaza tava mea pe suport.

Luke: Buna dimineata! Ma scuzati, dar nu stiam ca dormiti aici. Imediat ma duc sa va aduc si dumneavoastra micul dejun, spune referindu-se la Ashton si apropiindu-se de usa. A iesit, dar cand vreau sa ma apuc sa mananc, vad ca lipseste furculita.

Eu: Omg, Luke! A uitat sa... Ashtooonnnnn! Furculita mea era plina cu mancare si in mana lui Ash, facand avionul. Nu... Ash, mananc singura. I-am smuls furculita cu o fata bosumflata, si il surprind cand i-o bag lui in gura.

Ash: Hmm, e bun.

***

            Sunt in biroul meu cu zeci de foi. M-am saturat sa muncesc atat. Peste tot foi. Imi trebuie o mica pauza. Ii trimit mesaj lui Luke sa vina in birou. Dupa alte 3 minute in care stau gandindu-ma la fel si fel de afaceri, vine si Luke.

Luke: Cu ce te ajut? Cand imi ridic privirea, fata mea s-a luminat urmata de un zambet cand Luke ranjea si avea o voce jucausa.

Eu: Adu o ceasca de ceai. Da din cap afirmativ si pleaca pe usa. Nu stiu de ce dar inca zambesc. Imi iau creionul meu norocos in mana si m-am ridicat cu fata spre geam, uitandu-ma la priveliste.

            Parca totul este mai luminos, parca florile au prins o culoare mai vie, soarele e mai stralucitor, fluturasii multicolori sunt prezenti peste tot in atmosfera. Deschid geamul si o adiere calduta imi loveste fata. Aerul este mai inmiresmat si curat. Trag aer adanc in piept si incerc sa ma fac sa nu mai rad, dar nu ma pot abtine. Ma dor obraji. Care este cauza fericirii mele? Ash tocmai a plecat si m-a lasat singura cu mormanul de foi si afaceri, dar totusi sunt vesela.

Luke's POV

Eu: Emily! Am reveniiitt, cand aceste cuvinte in timp ce intru in bucatarie. In fata mea apare acea fata frumoasa, cu parul lasat pe spate, varfurile blonde si usor ondulate facand-o sa arate atat de sexy.

Emily: Hey, Lukey! Ai terminat atat de repede treaba? Intreaba in timp ce vine si ma strange in brate, gatuindu-ma usor.

Eu: Nu... am venit sa iau ceai, dar... Emily, la dracu, ma gatui, imediat departandu-se ingrijorata si punandu-mi mana sa micuta si finuta pe obraz. Cu degetul mare imi masa usor obrazul. I-am luam mana intr-a mea si am plasat un mic sarut acolo. Este ok, dar... nu trebuie sa duc si ceaiul?

Emily: Aa... ammm, da. Se intoarce usor pe varfuri, dar o prind de inchietura si o intorc din nou. Distanta dintre noi era mica, foarte mica, despartindu-ne 3 cm. Fuck, ce as vrea sa ii sarut buzele alea rosi si apetisante. Luke, trebuie sa te duci inapoi la Vanessa, CU CEAI!!

Eu: Doar daca diseara mersem si noi undeva ca ma plictisesc in casa asta. Spun privind-o direct in ochii.

Emily: Lucas... tocmai ma scoti la o intalnire? Ridica degetul aratator di il loveste de piep incepand sa chicoteasca.

Eu: Poate... Vrei sa vii. Fac acel dans al sprancenelor specific mie. Nimeni nu poate sa il faca ca si mine.

Emily: Ma mai gandesc.

Eu: Mbine, tristetea a aparut pe fata mea si zambetul nu mai era prezent.

Emily: Wow Lucas wow, nu mai stii de gluma? Da, vin. Unde mer... Nu am mai stat pe ganduri si am strans-o in brate invartind-o. Lukeeee... stai putin. Luke, lasa-ma jos.

Eu: Scuze, scuze. Deci te iau la 9 de la parter. Am pus ceaiul pe o tava si am lasat-o chicotind.

***

            Ma mai uit odata in oglinda sa vad daca arat ok pentru intalnitea cu Emily. Purtam un tricou negru, simplu cu o camasa in carouri cu rosu si negru. Aveam pantalonii mei stramti negri si o pereche de tenisi tot negri. Mi-am dat inca o data cu mana prin par, asigurandu-ma ca fiecare suvita statea la locul ei, si m-am indreptat topaind usor spre iesirea din casa mea.

            Am stat vreo 2 minute in fata usii casei lui Vanessa si ma plimbam de colo colo gandindu-ma ce sa-i spun, cand aud pe cineva tusind in spatele meu. Cand m-am intors, in spatele meu era Emily, sau o zana... tot aia e. Era imbracata cu o rochie crem cu modele florale care ii venea pana la genunchi, o pereche de tenesi de aceeasi culoare. Parul era prins intr-o coada implrtita lejera pe o parte si avea o coronita de floripe cap. Am ramas mut cand am vazut ce draguta era, iar buzele alea rosii, buzele alea pe care voiam atat de mult sa le sarut, sa le musc. In schimb musc buza mea jucandu-ma cu piercingul.

Eu: Amm... buna! Chicoteste usor si vine putin mai aproape de mine.

Emily: Ohh, hey, Lukey! Ce faceai aici? Era ca un copil mic curios sa afle tot felul de lucruri noi.

Eu: Pai, te asteptam... oarecum spun si primesc o mica lovitura peste brat. Ma prefac ca ma doare frecand zona. Auu... reaoo.

Emily: Hai sa mergem, spune si spre surprinderea mea ma ia de mana balansand-o in fata si in spate si incepem sa ne indreptam... amm, in directia gresita. Amm, dar unde ar trebui sa mergem?

Eu: Aa... da... am, sper ca nu te superi ca nu mergem departe, dar sper ca fie frumos, spun si dupa ma joc cu piercingul, neavand o activitate mai buna.