Blestemati in iubire(+18) -Volumul 2

C I *O luam de la capat*

Dupa 2 ani:

-Cum ai vrea sa fie? Robert butona ceva la laptop si in acelasi timp se uita si la mine.

-Sa fie ce? simt ca sunt pierduta in ganduri dar trebuie sa o fac, trebuie sa duc totul pana la final.

-Amenintarea!

-Nu stiu, vreau doar sa se inteleaga ca il vreau mort!

-Atat de tare il urasti? asta e intrebarea e 1000 de puncte.

-Robert, normal ca da. Andreas Iustin Mitchell are zilele numarate.

-Daca a plecat? ma indoiesc. Chiar daca au trecut 2 ani el tot va ataca candva, in viziunea lui eu sunt vinovata de suferinta lui. Nu stie ca este exact invers. A cazut in plasa mamei lui si suferim amandoi.

-Asta vrea sa credem, e aici. Ne sufla in ceafa. Nu-mi pot pune copilul in pericol. Il uraste pe Junior si ma uraste si pe mine. Mai bine il omor eu decat sa imi omoare el copilul.

-Nu ar face-o. E tatal lui! spune Robert categoric si pufnesc enervata.

-La ultima verificare, Andreas era steril. Eu am facut copilul cu Sfantul Duh. spun ironic. M-a crezut capabila sa il insel.

-Si daca are dreptate?

-Ce? ma uit scarbita la el si ridica mainile in semn de capitulare.

-Daca nu e el tatal?

-Robert, esti batut in cap? Nu m-am culcat cu altcineva!

-Asta crezi tu!

-Ce vrei sa spui cu asta? deja ma enervez.

-Daca e fiul lui Iulian? asta e imposibil. Izbucnesc in ras si ma las pe spate pe scaun.

-Esti naiv, nu m-am culcat cu Iulian.

-Esti sigura?

-Da, Andreas are un semn facut de mine. Crede-ma, adoram sa-i privesc acel semn de la buza de jos. As fi sesizat daca brusc, acel semn disparea.

-Atunci Andreas e prost! constata suparat. Pare foarte dezamagit de aceasta constatare.

-De 2 ani ma chinui sa te fac sa intelegi asta!

-E greu, ok? Chiar mi-a placut de tip.

-Stiu, dragule! Dar nu toti suntem cine spunem. Andreas a fost doar un mincinos si un iresponsabil. Nu a vrut sa-si asume responsabilitatea si a ales sa plece. Nu a vrut un copil, pur si simplu.

-Dar cum sa nu-l vrei pe Junior? E atat de perfect!

-Stiu, si seamana foarte mult cu el. E copia lui perfecta.

-Seamana si cu tine.

-De la mine nu a luat prea multe, l-a iubit mai mult pe tatal lui.

-Deci, dam sfoara in tara ca il cauti, nu?

-Da, il vreau mort pe Andreas Iustin Mitchell si vreau si dovada. Recompensa e frumusica. 

-Esti sigura, da? Daca acest anunt ajunge la urechile lui poate fi mai rapid decat tine si sa te raneasca.

-Abia astept sa il vad incercand. Numai sa se apropie de Junior si e ca si mort. Va avea o moarte lenta daca indrazneste sa il atinga pe fiul meu. Sa se roage sa nu il gasesc.

-Te iubesc, Antonia si il iubesc si pe Junior, nu esti singura in toate astea.

-Normal ca nu e singura. Are o familie langa ea. inca nu sunt obisnuita cu vocea lui, e ca si cum ar fi un vis. Abia acum cateva luni am acceptat sa se mute aici si asta dupa nopti pierdute cu Maya si Robert, incercand sa luam decizia corecta. 

-Nick...nu o face. Nu te comporta ca si cum am fi o familie fericita. Pentru noi esti ca o fantoma. se intristeaza vizibil si oftez. L-am ranit spunand asta si da sa plece din sufragerie, dar ma ridic si merg dupa el imbratisandu-l de la spate. Imi lipesc capul de spatele lui si isi aseaza mainile peste ale mele ce il strang de mijloc.

-E in ordine, Antonia. Stiu ca e greu. Vreau doar sa stiti ca va iubesc, pe toti 4, bine? Imi pare rau ca ati suferit din vina noastra, dar va promit ca de acum nimeni nu se va mai atinge de voi. Si vreau sa iti multumesc pentru frumuselul Junior, e cel mai frumos nepot de pe Pamant. 

-Nick... il eliberez ca sa merg in fata lui si ii iau mainile strangandu-le. -Esti fratele meu, bine? Te iubesc si iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine, dar am nevoie de timp.Nu oricine isi priveste fratele pe care l-a crezut mort 4 ani. E greu.

-Te inteleg. aud un pufnet dispretuitor si o vad pe Maya trecand pe langa noi. In ciuda insistentelor lui Nick, Maya nu i-a adresat niciun cuvant in astia 2 ani. Cred ca a acceptat ca Nick sa vina aici doar pentru mine, a sperat ca macar eu sa-l iert. Ea e prea bulversata. -Ma duc putin pana la Junior sa il verific si apoi plec la cazinou, bine?

-Bine, fratioare! isi ridica buzele intr-un zambet si ma saruta pe frunte, urmand sa dispara.

-Cum merge treaba? L-ati gasit pe impostorul ala? ura exprimata de cuvintele Mayei ma sperie si dau din cap dezaprobator. 

-Parca a intrat in pamant.

-E aici! Maya ajunge la aceeasi concluzie ca mine si stiu ca asta nu e bine. Oricat de puternica vreau sa par, am un punct slab si nu am de gand sa risc nimic. 

-Antonia, a inceput sa planga! Nick coboara scarile grabit tinandu-l pe Junior ce plangea in brate si ma intind dupa el linistindu-l incepand sa-l legan. Imi ia o suvita de par intre degete si o rasuceste chicotind si il sarut pe obraz.

-Esti minunea mea! imi alint copilul sub privirea celor 3 si Nick se scuza, plecand.

-Pacat de tatal lui dement.

-Maya, Andreas nu e chiar asa! amandoua ne uitam urat la Robert si Maya mai are putin si se intinde spre el sa-i dea o palma. 

-In casa asta, in fata mea, Andreas nu va fi catalogat ca un barbat bun. Andreas e dementul care a lasat-o pe Antonia singura si de care nu i-a pasat ca e insarcinata cand a lovit-o! Ala e un animal!

-Robert, Maya are dreptate. Andreas s-a schimbat atunci.

-A venit cu Nick, a vrut sa te ajute! Unde ai vazut tu om rau in el? Te iubeste!

-Poate asta vrea el sa creada! Nu ar fi plecat cand i-am spus ca sunt insarcinata! Nu-mi pasa ce a facut dupa asta, nu-i spala pacatele.

-Antonia, te-ai gandit la posibilitatea ca el sa se fi aliat cu mama sa? Maya ma face atenta la ea si ma asez pe canapea cu Junior in brate.

-Andreas si Elena? Ar fi posibil?

-Orice e posibil cand vine vorba de astia. Nu ai zis tu ca Iulian va voia binele?

-Ba da, nu stiu ce sa zic. Dar tind sa cred ca se descurca si singur, nu are nevoie de ajutorul mamei.

-Aici s-ar putea sa ai dreptate, Andreas e un barbat puternic. Junior ma trage de par si Maya chicoteste venind si luandu-l din bratele mele. -Acum daca tot nu mai plangi, vino la matusa ca sa te alinte. zambesc cand o aud pe Maya si ma intreb daca si-a dat seama ce a spus.

-Maya...

-In ciuda a tot ce se intampla, sunt matusa lui, ok? Nu-mi pasa ca Nick traieste si nu mai suntem impreuna. Tu esti sora mea! are dreptate. 

-Junior e iubirea vietii tale, nu? Robert, mai stii cand te-a uitat la mall din cauza lui Junior? 

-Nu-mi aminti. Robert e exasperat si noi incepem sa radem zgomotos.