Negru.

Ingeri si demoni.

Patrund usor in ultima casa de pe dreapta. Aici ar trebui sa ma astepte Christa. Ma gandesc ca sta intinsa in fotoliul sau de piele ori sta pe terasa si admira cum se joaca copii savurand un joint. Dar pur si simplu nu este acea zi fericita. Intru in bucatarie si in camera de zi dar nimic. Cand dau sa ies afara pe usa, glasul ei infundat se aude din interiourul biroului sau.
-Ai venit mai devreme, asa cum ma asteptam!
Parfumul ei de familie instarita imi inunda simturile. Se apropie usor de trupul meu si imi sopti sa ma fac comod in biroul sau. Femeia asta iubea arta. Lucrari celebre ale unor artisti celebrii impanzeau camera. Da Vinci, Bernini, Rafael si multi altii, erau in fruntea listei de interese in domeniul artei. Ma fac comod pe scaunul din apropierea biroului si o astept cu nerbdare. Christa, cu un aer melancolic, intra in incapere cu o sticla de whisky si doua pahare de cristal. Se asaza la biroul ei si toarna cu generozitate in cele doua cupe.
-Spune-mi ce te framanta draga mea.
-Oh Sam, ingerii mei sunt coplesiti de demonii intunericului. Ma simt de parca totul se prabuseste si nu pot face nimic ca sa opresc asta. Am vrut sa vii aici ca sa iti impartasesc nostalgia mea.
-Sunt omul potrivit pentru asta si o stii prea bine. Asa ca da-i drumul!
-Inaintesa incep sa relatez, te rog incalta-mi pantofii! Asa imi vei simti durerea care ma copleseste.
Dupa ce dau pe gat un pahar de whisky, imi dau jos tenisii si ma incalt cu pantofii Christei. Erau atat de stramti incat am i teles aluzia "imi vei simti durerea".
Am simtit dintr-o data cum sa transpun incet, incet in lumea celei mai bune prietene ale mele. Nu este pentru prima data cand fac asta dar simt ca nu am mai facut-o. E o lume colorata, cu multi copii care se joaca in natura si se bucura de ea. Copacii au un verde de nedescris, iar in varful acestora stoluri de pasari ciripesc dandu-ti senzatia ca asculti un cor de tineri. Inaintand pe carare intalnesc doua cete de ingeri. Cea din partea dreapta par a reprezenta binele. Tipii erau costumati in alb iar aripile lor iti influentau incredere. Dar poate asta vor demonii sa capete de la tine "incredere". Cei ce se impanzeau in stanga mea pareau a fi simpli oameni, unii parand saraci lipiti pamantului. Asa este si in viata de zi cu zi. Asta a vrut sa imi arate Christa. Prietenii si tovarasii sunt oameni simplii, care vor sa te ajute chiar daca uneori nu au infatisarea unor instariti. Oamenii au nevoie de oameni, nu de ingeri sau alte inchipuiri.. Asa cum ingerii in alb iti sugerau incredere, de fapt, in mainile ce le tineau la spate tineau care un pumnal. Demonii din viata noastra iau, adeseori, imaginiea lucrurilor de care, credem, ca avem nevoie. Dar nu e asa. Cu simplitate si modestie se poate rezolva orice tip de probleme. Acum conteaza ce alegemi noi in viata: persoanele bune(ingerii) sau arhangheli(demoni).
Brusc ma trezesc din transa. Se facuse tarziu iar eu eram ametit dupa doua, poate trei pahare de tarie.
-Sam, mai doresti un pahar?
-Nu as vrea sa te refuz dar trebuie sa ajung si acasa si cred ca am baut deja prea mult.
Ma ridic cu greu de pe scaun si ma indrept spre usa. Atunci Christa imi spune:
-Sa stii ca tu esti un simplu om in viata mea. De asta aveam nevoie, nu de ingeri cu chipul cioplit.
Ii zambesc din tot sufletul si ies afara. Aerul de seara imi desfunda narile si imi umple plamanii cu o mireasma proaspata. Scot pachetul de tigari din pantaloni si observ ca nu gasesc bricheta. Vreau sa ma intorc im casa pentru a recuperao dar Christa era deja in pragul usii fluturand-o prin aer.
-Stii ca nu sunt fericita ca nu ai scapat de viciul acesta nu?
-Trebuie sa ma accepti asa cum sunt. De aceea suntem prieteni.
Ii sarut mana si plec in drumul meu, spre casa.