Alergam prin ploaia puternică, plângând și suspinând, încercând să nu cad din cauza durerii din zona spatelui, ce-a mai tristă zi din viața mea , 24 decembrie ziua în care aflasem că aveam tumoare pe creier , ziua în care implinisem 23 de ani , ziua în care aflasem că o să mai trăiesc doar 2 ani , ziua în care părinții mei muriseră într.un accident rutier .... Eu sunt o persoană care mereu  și.a dorit să moară , dar acum nu mai vreau din cauza că sunt gravida in 2 luni.... Oare ce se întâmplă ?
Incetinisem din a alerga deja eram în fața casei mele , singurul lucru pe care îl avem în gând era că sunt singură pe lume ,nu mai aveam un umar pe care să plâng nimic... absolut nimic... Întru în casă stergandu.mi lacrimile și aruncând cheile pe noptieră .

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 24, 2018 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Titlu implicit - Introdu titlulUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum