Capitolul 4

12 1 0
                                    

Deschid incet usa si maresc pasul pana ce ajung aproape de bucatarie. La etaj pasii par ca se indreapta rapid catre scari.

- Rukya! Stiu ca esti aici!

Imi stie numele, nu-i un hot, este un razbunator care nu s-a dus dupa mama.

Alerg pana la suportul pentru cutile si il iau pe cel cu zimti. Ma pun dupa perdea si ii aud pasii ce se plimba din living pana pe hol. Incerc sa imi calmez respiratia si sa imi regelez batatile inimii. Acestea ajung in armonie cu pasii intrusului. Asept din nou.

Deodata aud cum o pereche de perdele din living sunt trase. Aveam mari probleme daca nu erau cele din living. Fug din ascunzatoare si ma pun dupa un dulap. Acesta este poziționat chiar intre hol si a doua usa din bucătărie, ce duce spre acesta.

Eu sunt poziționată cu spatele, in asa fel in cat atunci cand tipul o sa intre in bucatarie o sa ii tai picioul, evident nu pe tot, dar sper sa il incetineasca.

Usa din spatele meu se deschide. Zgomotul pasilor lui ce se plimba prin casa raman o amintire frumoasa pentru ca acum ii pot auzi respitatia, ii pot simti prezenta, toate asta dand o nota de panica ce trece prin tot corpul meu cauzand fiori.

Mainile imi tremura pe cutit, miscandu-l dezechilibrat. Ma concentrez si dau din cutit foarte puternic in directia picioarelui lui, urmand sa il aud cum tipa. Alerg din ascunzatoare si urc pe scări ascunzandu-ma dupa o masuta de pe hol. Fiecare pas de al lui se auzea cu ecou in mintea mea si accelera bataile inimii. Batea atat de tare si rapid ca ma durea.

- Rukya! Ma recunosti? Sunt eu, Matt!

Matt?! Ce... de ce ar face Matt asa ceva? Ce e inneregula cu el? Cat de idiot sa fie?

- Acum vino de oriunde te-ai ascunde! Spune apropiindu-se de masa dupa care sunt ascunsa. Trece pe langa ea, nebanuind ca ce cauta este lasat in urma de carte el insusi. Ii sar in spate, punandu-i cutitul la gat. Cu mana stanga ma tineam statns de umarul lui pentru a nu cadea, iar picioarele incolacite in jurul bazinului incurcandu-l sa mai mearga.

- Ohh, vad atat de multe greseli in ceea ce faci... dar sunt placut surprins de evolutia ta.

Evolutie? Ce tot spune? Ahh! Incearca sa imi distraga atentia! Imi dau seama de asta prea tarziu. Matt imi zmulge cutitul din mana si il atunca in fata lui. Se impinge cu spatele in petete, stiind ca eu ma aflu acolo, chiar pentru a ma face sa cad. Intinsa pe jos incerc pierduta sa imi dau seama daca mai am coloana vertebrala.

- Asa e mai bine.

- Ce vrei de la mine? spun in soapta observand ca mi-am pierdut glasul.

- Daca n-a mers cu vorba buna, atunci cu motivatie singur va merge!

- Matt! Ce mai vrei acum?

-Ce vreau aproape 6 saptamani! spune nervos si isi aseaza piciorul greu pe sternul meu impingandu-ma in momentul in care vede ca incep sa ma ridic.

Imi duc mainile pe piciorul lui si incerc sa il ridic. Pe cine pacaleac? Sunt o cauza pierduta! Cred ca doar cuvintele ar fi scaparea mea.

-Si eu care incepusem ca cred ca ma iubesti cu adevarat...

Mint, soptindu-i ultima mea forta.

Nu stiu daca ce am vazut pe fata lui a fost uimire, regret sau orice altceva, dar stiu ca n-a durat mult.

Cu piciorul cu care nu incearca sa ma omoare se aseaza pe vine si isi apropie fata de a mea.

-Nu minti, nu-i frumos!

-Nu mint!

Mint eu.

-Si chiar daca mi-ar place de tine, ce ai face in cazul asta.

Arata-te!Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum