Menajeră

2

Prima mea zi fusese un coșmar. M-am trezit cu noaptea in cap in jurul orei 3. Nu aveam ce sa fac pana la 6, ora la care trebuia sa fiu la conac asa ca am decis sa ma culc inapoi. Stiam ca e foarte riscant, dat fiind faptul ca nu aveam niciun dispozitiv care m-ar putea trezi la ora propusă. Când m-am trezit din nou era ora 6. Eram in întârziere cu o ora. Stiam ca voi face cea mai proasta prima impresie, iar in lumea noastră, prima impresie este cruciala.

Nu numai ca eram in întârziere, nu aveam absolut niciun habar unde era conacul. Alergam ca o nebuna pe străzi și intrebam diferite persoane de adresa. Toată lumea îmi dădea indicații diferite. In sfârșit, in jurul orei 9:30 reușisem in sfârșit sa ajung la conac. Stăteam in fata porții și ma gândeam dacă sa intru. As fi putut pleca de acolo și sa îmi continui viața de vagabond, dar ceva înăuntrul meu îmi spunea sa las acele gânduri in urma mea, pentru ca o asemenea sansa nu îmi va mai apărea in cale prea curând.

Când am intrat in holul casei uriașe, am putut simți niște perechi de ochi ațintiți asupra mea. Obrajii mei se încălzira și mai tare, chiar dacă erau roșii de la atata alergat. La masa din bucatarie stătea domnul Stefan împreuna cu o tanara care am presupus ca e sora lui de care spunea cu o zi in urma. Fata se uita la mine amuzata, in schimb fratele ei nici nu își ridica ochii din telefon. Lângă masa stătea o femeie, probabil bucătăreasa, total nemulțumita de faptul ca am intarziat. Stiam ca trebuia sa zic ceva, dar trebuia sa am grija sa nu ma fac mai tare de rusine.

-Buna dimineata. Îmi pare rau ca nu am ajuns la timp, am spus privind podeaua.

-Stai linistita, spuse sora domnului Stefan râzând. Adevarul e ca mai avem nevoie de puțină distracție pe aici. Locul acesta e oribil de plictisitor.

-Ah! Uite cine și-a făcut apariția! zise domnul Stefan, ridicându-și ochii într-un final din telefon. Ai intarziat 2 ore și jumătate, pufni el. Te astept in biroul meu mai încolo.

Simteam fiorul dinăuntrul meu. Îmi era frica de acest om. Speram sa nu am probleme... prea mari.

  -Oh haide, Stefan! Chiar nu te așteptai sa fie asa? E prima zi doar! îmi lua apărarea domnișoara.

  -Sa nu te aud, Chloe! Stii cât de mult urasc când intarzie o persoana, pufni el. Cât despre tine... du-te și strânge din camerele noastre. Stai deja de prea mult timp.

  Nu am așteptat sa mi se zică de doua ori. Mi-am dat jos pantofii murdari și am urcat la etaj. M-am gândit sa incep cu ultima camera din fundul holului. Când am intrat am rămas uimita. Acea camera era perfect curată. Era o camera tipica unei adolescente. Pe pereți stăteau tot felul de postere sau poze, iar pe muchiile superioare ale pereților stăteau niște leduri. Nu stiu ce as fi putut face in acea camera in afara sa aspir puțin.

  -Ma gândeam sa îți fac prima zi mai usoara, spuse o voce in spatele meu.

  M-am întors. La usa stătea Chloe, sora domnului Stefan. Privirea ei strălucea, iar eu nu imi puteam da seama de ce.

  -Ma bucur ca ai venit aici, continua ea. Ai putea schimba atmosfera aceasta monotonie din aceasta casa. Oricum, aici nu era asa mizerabil. Sper sa nu lesini când intri la el. Sa termini repede totusi. Azi Stefan da o petrecere oribila cu ocazia absolvirii lui. Nu inteleg de ce ar da o petrecere ca a terminat facultatea. Sper sa te lase sa pleci mai repede. N-as vrea sa vezi prietenii lui libidinosi.

  Am încuviințat și apoi am aspirat in liniște. Următoarea camera a fost iadul propriu-zis. Credeam ca glumeste Chloe. Încăperea aceea mi-a luat atât de mult timp încât credeam ca înnebunesc. Totusi, eram obișnuita cu făcutul curățeniei. Când stăteam la orfelinat, eu eram cea care curata. Presupun ca acesta era modul lor de a ma pedepsi.

  -Ai terminat? ma intreba șeful meu când am coborât, ore mai tarziu.

  -Asa cred, domnule.

  -Fii atenta. Azi e petrecerea mea de absolvire. O grămada de persoane vor fi aici. De vreme ce nu am personal, vei rămâne și tu aici. Aranjează-te puțin, ca sa nu sperii invitații mei. Dacă te comporți frumos, poate te voi ierta ca ai intarziat azi, zise el îngândurat.

  -Cum ar trebui sa ma aranjez? întreb foarte rușinată.

  -De unde sa stiu eu? Ești femeie, ce naiba, voi faceti chestii din astea mereu! Ma enervezi, du-te și ajuta la bucatarie.

  In bucatarie ma aștepta aceeași femeie de azi dimineata. Avea o privire atât de rece încât credeam ca ma poate ucide.

  -Cine crezi ca ești? intreba ea. Ți se pare ca dacă ai reușit sa o impresionezi pe domnișoara Chloe vei reusi cu toată lumea? Ești asa de naiva. Nu cred ca vei rezista aici mai mult de o luna. Cu siguranta tânărul stăpân va rupe contractul ala nenorocit imediat și vom scăpa de tine.

  Eram atât de obișnuita cu asemenea remarci încât nici nu m-au afectat spusele ei. Și cu toate acestea, nu înțelegeam de ce ii displace prezenta mea. Abia am venit aici. Bucătăreasa nu m-a lasat sa fac nimic, tot ce faceam era sa curat legumele și totusi, ma certa cu fiecare minut care trecea. Când am terminat, m-a dat afara din bucatarie și mi-a spus ca i se va plange domnului Stefan de comportamentul meu ostil.

  -Stefan, ți-ai făcut o noua achiziție? intreba un tip atunci când am ieșit din bucatarie. Nu am mai văzut aceasta menajera. De ce menajera? Ar putea la fel de bine sa îmi fie soție. Are aspect placut, continua el.

  -Ți-ai terminat fanteziile, ciudatule? E noua. Azi e prima ei zi, pufni el când ma văzu ca eram probabil nearanjata.

  -Dacă nu o vrei tu, o iau eu, continua "ciudatul". As face-o vedeta de film.

  -Vedeta de film? pufni șeful meu. Nu ai de unde crede-ma. Nu are habar sa citească.

  Domnul Stefan nu pare sa piardă nicio ocazie in care sa ma facă de ras.

  -O zici de parca nu poate invata, Doamne fereste, Stefan! Vad ca vrei sa o păstrezi pentru tine, dar sa stii, draguto, dacă scapi vreodată de maniacul ăsta sa ma contactezi. Eu as face o treaba mai buna decât el.

Am simtit ca e ocazia perfecta sa ma car dracului de acolo. Am făcut stânga și am dispărut.

După un colț stătea Chloe, care trăgea cu urechea la discuția aceea. Se uita la mine îngrijorată.

-Ai face bine sa pleci de aici. Te acopăr eu. Dacă te cearta imbecilul de frate-miu maine, ignora-l. Voi vorbi eu in cele din urma. Orice ai face, in niciun caz sa nu intarzii maine sau va ieși urat. Ai înțeles? intreba ea rece.

-Da. Asa voi face.

Cu ajutorul lui Chloe, am ieșit de acolo. M-a condus spre apartament unde a pufnit când a văzut ca îmi lipsesc foarte multe piese de mobilier. Presupun ca acest gest e in familie. Chiar și acum ma gandesc la acest aspect și ma face sa zâmbesc.

când a fost ultima data când am postat? am și uitat ca am asa ceva aici.