Wonderful life (EXO fan fiction)

Good bye, Seoul !

         Capitolul 25 - Good bye, Seoul ! 

- Cred ca ar trebui sa plec. spun eu atat de suparata, luandu-mi geanta. Dar Luhan o ia din mana mea punandu-o la loc. 

- Nu, mai stai. Maine pleci, vreau sa stai aici cu noi! spune el afisand fata lui de catelus.

- Cum a spus si Chanyeol, trebuie sa ma urati cu totii! ma enervez eu.

- Chanyeol este doar nervos. Stii cat tine la tine. incearca Suho sa ma calmeze.

- Haide-ti sa va arat ce v-am cumparat. spun eu stergandu-mi lacrimile. Atunci apare Baekhyun care m-a luat in brate.

- Min Soooo! Ce bine imi pare sa te vad. se bucura Baekhyun.

- Hei Bacoon! Haide sa vezi ce ti-am adus. ii spun eu zambind. Le-am dat tuturor cadourile, mai putin lui Chanyeol care era inca in camera lui si lui Sehun, caruia nu ii adusesem nimic. A venit putin pe la noi dar cand a vazut ca toti eram preocupati cu cadourile, a plecat in oras.
Am stat cu toti pana tarziu dar lipsea atat de mult Chanyeol, Baek s-a dus la el sa il convinga sa vina si el dar fara rezultate. Pe la 1 am ma pregateam sa ies afara dar exact atunci apare Sehun, beat mort.

- Sehuun! striga Luhan prinzandu-l de brat pentru a nu cadea. Eu fac un pas spre el dar ma retrag repede.

- Sehun ce s-a intamplat cu tine? intreaba XiuMin speriat.

- Haide sa te duc sus. spune Luhan uitadu-se la mine cu o fata de "haide spune-i ceva". Dar ce as putea sa fac? Am stat linistita in locul in care ma aflam, evitand sa intalnesc privirea lui Luhan. L-a dus sus iar dupa nici 2 minute s-a intors repede, apucandu-ma de incheietura si tragandu-ma spre scari.

- Hei, ce faci? il intreb eu privindu-l.

- Trebuie sa vorbesti acum cu Sehun. imi spune el, mai bine spus imi impune asta.

- Stai! Nu am ce vorbi cu el, nu sunt Irene. spun eu tragandu-mi mana cu putere.

- Min Soo, 2 minute, te rog. Maine pleci si nu te va mai vedea mult timp de acum... se plange el.

- Si de ce ar trebui sa ma vada? Poti sa o chemi pe Irene aici. continui eu cu ironiile mele.

- Vii si vorbesti cu el si gata! spune Luhan luandu-ma puternic de brat si tragandu-ma dupa el. Ma baga aproape fortat in camera lui Sehun.

- Sehun esti bine? il intreb eu dupa ce nu mai am cale de scapare.

- Ce faci aici? ma intreaba uimit de prezenta mea acolo, ridicandu-se repede din pat.

- Am vrut sa stiu daca esti bine. ii spun, evitand sa il privesc.

- Cu siguranta sunt bine... 

- Ok! spun eu vrand sa plec deoarece chiar nu aveam ce sa ii spun.

- Stai! tipa Sehun la mine. Imi intorc usor capul, iar el se ridica de pe pat, nervos. 

- Te rog nu pleca! De ce trebuie sa pleci iar? De ce asa? Chiar nu stii cate seri nu am putut dormi asteptandu-te? *spune apropiindu-se usor, usor de mine. Cateva lacrimi i se zareau pe obraz* Pentru tine cum este asa usor? Spune-mi cum fac sa nu te mai iubesc? tipa el la mine.

- Sehun esti beat. Mai bine dute si culcate! spun eu landu-l de mana si tragandu-l spre pat pentru al pune sa se odihneasca. El insa ma trage puternic la el sarutandu-ma. Lasa-ma! tip eu indepartandu-l. Nu stiu de ce am facut asta, imi era asa dor de saruturile lui. Se uita la mine fara sa stie ce sa mai spuna, iar eu paream foarte nervoasa, probabil pe mine deoarece nu voiam sa imi accept sentimentele pentru el si continuam sa fiu o orgolioasa. Faci toate aceste lucruri doar pentru ca ai baut prea mult. Tu nu ai de ce sa mai tii la mine, nu te merit si nu mai poate fi nimic intre noi. spun eu tremurandu-mi vocea si plecand imediat, trantind usa. Simteam cum lacrimile imi inundau fata asa ca intru in baie pentru a nu ma vedea nimeni. Nu puteam nici sa ma tin pe picioare, asa ca ma las incet in jos continuand sa plang. Ma durea asa tare, intr-un final m-am ridicat de jos si am plecat. Jos mai erau Luhan, Baek si Lee Ah.