9. Adevarul

415 18 2
                                    

Deci asta sa fie sfarsitul meu? In asa fel o sa mor? Nu e deloc corect. Da stiu, majoritatea persoanelor ar fi ingrozite ca o sa moara. Adevarul e ca si mie imi e putin frica, dar altceva ma deranjeaza pe mine. De unde o cunosc fratii Salvatore pe Katherine si ce lagatura am eu cu ea. Si la ce s-a referit Stefan cand a spus ca nu vrea sa se repete trecutul. Si felul cum s-au batut ce doi, totul a fost atat de ingrozitor si de ciudat. Erau atat de puternici, atat de schimbati in ceva ce parea supranatural.

Nu pot muri fara a sti adevarul. Nu vreau si nu pot muri. Am doar 17 ani, o viata frumoasa, o familie iubitoare si un iubit ... despre el mai trebuie sa ma gandesc. M-a mintit si nici nu stiu daca mai e sau nu mai e iubitul meu. Cred ca e pana la urma  a zis ca nu ma uraste, pentu ce am facut. Deci cred ca inca mai sunt iubita lui Stefan Salvatore, cel mai dragut baiat din liceu. Am cam deviat de la subiect. Unde ramasesem? A, da. Nu pot muri, am o familie, o viata, un iubit, si am in fata un viitor frumos. O cariera ma asteapta. Deci in concluzie pur si simplu nu pot muri.

Dar ca sa o luam logic, cine erau acei barbati care au intrat in camera mea si ce doreau? Si mai bine zis cum au intrat pe geam in camera mea? Am camera la etaj si pe zidul camerei mele nu este nici o planta pe care se se catere. Este doar zid. Nu are nici o logica. Si felul cum au sarit de afara inauntru, cum au spart geamul, totul este pur si simplu fara explicatie.

Aceste sunt lucruri pe care o sa le aflu in timp. Prima data trebuie sa aflu unde sunt??? Si cine erau acei ciudati care au intrat in camera mea si m-au rapit. Cu Stefan ce s-a intamplat? El ce a facut dupa ce am plecat? Sunt ata de multe intrebari de pus si am ata de putine raspunsuri? Defapt nu am deloc raspunsuri, nici macar unul.

Deci, sunt undeva, legata de un scaun, de maini si de picioare si la ochi. Sanse de scapare?  Zero. Dupa cum miroare, a soarece si a inchis, pare ca sunt intr-un loc parasit. Unde? Nu am nici o idee. Nu aud nici un zgomot in jurul meu? Oare ce or vrea sa imi faca? Sa ceara rascumparare? Nu pot sa spun ca avem bani de ne dau afara din casa, dar nici lipsa nu le ducem. Asa ca daca vor bani, au gresit familia. Dar ai mei oricum  ar face orice pentru mine. Dar de ce m-au rapit doar pe mine nu si pe Stefan? Asta inseamna ca nu vor rascumparare. Daca ne-ar fi rapit pe amandoi ar fi avut mai multi bani. Deci bani  nu. Razbunare? Nu prea cred. Tata nu e genul care sa aiba dusmani. E un om pasnic care se impaca bine cu toti si vrea sa aiba familia unita. Mama? Nici atat. Jeremy, scos din discutie. Daca vor sa abuzeze de mine? Dar sa se fi starduit ata doar pentru asta? De ce nu au gasit o fata pe strada sau o prostitoata. Doar daca sunt niste obsedati si drogati, atunci ar avea logica.

O usa se izbi cu putere de perete si se auzi urme de pasi. Cineva intra in camera si se apropia de mine. In stomac am inceput sa simt un gol imens, capul incepu sa ma doara si corpul ma imi tremure. Nu mai spun ca imima imi batea foarte tare, mai avea un pic si imi  sarea din piept. Asa se pare ca imi exprim eu frica.

Materialul cu care am fost legata la ochi mi-a fost luat jos. Eram intr-o camera intunecata, din ce am putut vedea prin micutul geam, afara era lumina. Deci am stat destul de mult timp inconstienta. Dar nu cred ca am stat mai mult de o zi. Eram intr-o incapere destul de mare, un fel de sala, unde se afla doar scaunul de care eram eu legata. Cu siguranta era un loc paraasit. Totul era intunecat. Am incercat sa vad sansele mele de scapare. Erau egale cu zero. Geamul se afla sus de tot si nu aveam cum sa ajung la acesta. Iar pe la usa, nu sunt prea sigura. Cu siguranta era pazita. Si daca reuseam sa ies de aici? Unde ma aflam? Unde am fost dusa? Sincer imi e frica, si cuvantul moarte imi suna acum atat de sinistru, atat de ciudat.

-Buna draguta? Stai comod?

Cel din fata mea era mai inalt decat imi aminteam si mai musculos. Era tipul cel blond. Pe fata avea un zambet care te speria, un zambet ironic.  “Buna,  draguta? Stai comod?” Ce idiot. Normal ca nu stau comod, si daca ma gandesc sforile, ca presupun ca asta erau, ma cam stangeau.  Nu am chef de glumele lui lispite umor.

Intre vis si realitateUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum