Scrisoare catre bunicul..

19 0 0
                                    

Mereu..cand eram mică..m-am întrebat "ba..ce e dorul? Și de ce toată lumea zice că doare?"

Ei bine...uite..am ajuns la adolescenta..am pierdut persoane dragi...am pierdut momente de care trebuia să mă bucur.. am pierdut ceva la care țineam..

Nici acum nu m-am obișnuit cu pierderea ta ..bunicule..
Au trecut 5 luni.. 5 luni in care am plâns...am ras...am întâlnit persoane noi...  Și ..cel mai important..am incercat sa fac ceva sa vin acolo la tine..in "LUMEA CELOR DREPTI"..

TU BUNICULE..erai persoana prin care simțeam că sunt cel mai aproape de îngerul..al cărui nume îl port...

Tu BUNICULE..erai singura persoana pe care nu voiam să o pierd niciodată...

Adoram alinturile tale.. adoram felul în care îmi spuneai că sunt nepoata ta pitica.. adoram felul în care mă îmbrățișai.. adoram tot ce ținea de tine..bunicule..

Acum..ești Acolo Sus.. in "LUMEA CELOR DREPTI".. așa cum obișnuiesc eu sa spun...

Îmi e dor bunicule... Îmi e dor de îmbrățișarea ta..de vocea ta..de alinturile tale..de prezenta ta.. îmi e dor de tine bunicule...

Stai.. am uitat .. am uitat sa îți mulțumesc...

Și acum te vei întreba "pentru ce să îmi mulțumești? N-am făcut nimic"..

Am bunicule pentru ce să îți mulțumesc..

Îți mulțumesc că mi-ai trimis în cale o persoana care sa mă iubească așa cum sunt..cu defecte..cu calități..cu nebunia mea..cu momentele mele in care mă simt rău..dar nu știu motivul...

Ai trimis în cale o persoana ..care mă ajută să trec puțin câte puțin peste pierderea ta... Sa uit că ..am plâns cândva... Să uit de toate relele de pe acest pământ...

Îți mulțumesc bunicule că ai grija de mine de acolo de sus..

Mereu îți simt prezenta..chiar daca tu..ești acolo..in sicriu..cu mâinile încrucișate.. cu fata rece..cu mâinile mult prea albe.. și fata ta... neexprimand nicio stare..nici fericire..nici tristețe..nici uimire.. NIMIC..

Acum stau aici..pe bucata asta rece de ciment.. așteptand sa îmi răspunzi la toate chemările.. și.. mângâind pământul peste care s-au așezat câțiva fulgi..

E primul început de an în care...nu ești lângă mine.. și îmi e atât de greu bunicule... Atât de greu...

Să nu uiți că nepoata ta pitica..nu te va uita niciodată..și te va vizita mereu..
  Te iubesc ..bunicule..

Starile adolescentineUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum