O sa ii spun ca accept! Următoarea zi ne am sărutat și a fost magic! Parca eu mai voiam în continuu! Colegii ne spuneau ca vor și ei sa vadă și asa mai departe... Dar mie îmi lipsea ceva! Prietena mea.... Nu am mai vorbit de mult cu ea nu mai venea la școală.... Nu mai schimbam nici o vorba... Și i am scris!
Eu. Ce faci? ... Ești bine? Îmi e dor de tine... Sper sa vii cât mai repede la scoala!
Ea nu îmi răspundea și nici seen nu dădea! M am gândit sa o sun pe mama ei!
Eu. Sărut mana! Cum este D? S a întâmplat ceva?
Mama ei. Nu este prea bine! cu lacrimi în ochi... Este de o săptămână la spital și nu poate vorbi! Are o slăbiciune la inima!
Eu. La ce spital este?
Mama ei. La *******
Eu. Multumesc
Nici nu mai stau pe gânduri și ma îndrept către spital cât de repede pot! Plângeam și nu știam de ce a ajuns în acest stadiu! Ajunsa acolo ii spun cum o cheamă și asistenta îmi spune ca este la etajul 2 sala 34...
Deschid ușa cu putere și o vad întinsă pe pat! Știam ca nu este bine și am întrebat asistenta care era lângă ea ce are
Asistenta. Are o slăbiciune la inima și din câte ne a spus ii este dor de 2 persoane și una dintre ele este sora ei din alta mama iar cealaltă este iubitul ei și îl place!
O nu... Era vorba de mine și X! Eram nervoasa si trista! Nu știam cum sa o ajut!
Eu. Mulțumesc! Încep sa plâng!
*2 sapt mai tarziu
Eu. D ai venit la școală! Ești bine? Cum te simți ești ok?
D. Da... Acum sunt mai bine!dar trebuie sa îți spun ceva!
Eu. Spune te ascult
D. Îl plac pe X
Eu. Știu iubita... De la asistenta! Dar cum ai spus și tu nu merita!
D. Știu... Dar voiam sa spun ca îl placeam! Acum am pe cineva și eu!
Eu. Da? pe cine?
D. Pe T
Eu. Dataaaaa!
Ma bucuram ca este fericita și ca este bine! Era cea mai importanta pers din viata mea! O iubesc enorm!
*scuze pentru greseli*
