Poate că există momente în viață când credem că suntem invincibili, că totul ne aparține, că merităm bucurie deplină și nimic mai prejos de asta.
Și eu am experimentat un astfel de moment.
Am fost atât de prinsă în bula mea plină de perfecțiune, în...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
❝𝐀𝐑𝐀𝐃𝐇𝐘𝐀❞
Bărbatul în vârstă mi-a strâns brațul atât de puternic, încât am crezut că îmi va smulge carnea cu totul. M-a tras după el și mi-a făcut brânci peste pragul dormitorului meu.
Femeia din spatele nostru plângea și zbiera disperată la el să se oprească. Corpul mi s-a izbit de podea, și am simțit o durere pulsatilă în genunchi. Bărbatul a împins-o pe femeie când aceasta a încercat să îl îndepărteze de mine, a trântit ușa în urma sa, lăsând-o afară, apoi a introdus cheia în broască și a răsucit-o de două ori.
Femeia, acum rămasă pe dinafară, bătea disperată cu pumnii în lemnul ușii, implorându-l pe bărbat să se oprească. Să nu mă rănească. Să nu mă omoare.
Mi-am târât corpul departe de el, în timp ce el se apropia lent de mine. I-am privit pantofii preferați din piele cum se apăsau pe podeaua care-i scârțâia sub picioare și mi-am ținut în frâu lacrimile.
Și-a scos lent cureaua de la pantaloni, în timp ce un rânjet de om nebun i-a apărut pe chip.
Bărbatul s-a aplecat în fața mea și mi-a ridicat bărbia cu două degete, obligându-mă să îl privesc fix în ochi.
― Mi-aș dori să îți pot desfigura fața asta frumoasă, până nu vei mai fi capabilă să ieși vreodată din casă. Însă nu pot face asta, draga mea fiică. În schimb, am să-ți arăt care sunt repercusiunile faptelor tale mizerabile.
A scuipat deliberat cuvintele veninoase, apoi degetele sale mi-au prins părul și m-a tras de el până m-a ridicat în picioare, în fața sa.
― Tată, te rog... Am vorbit cu glas aproape șoptit, însă nu am reușit să îmi termin propoziția, căci el m-a răsucit cu spatele la el, apoi, în timp ce respirația mi s-a întretăiat, cureaua sa mi s-a izbit brutal de spate.
Mama zbiera la soțul ei să înceteze, bătea disperată în ușă, în timp ce plângea neîncetat. Însă tiranul nu se oprea, iar în dormitorul meu răsunau scâncete de durere și pocnituri ale curelei care îmi făcea vergi sângerânde pe spate.
Nu știu cât a durat sau cât am îndurat, dar m-a lovit până a transpirat, până a rămas fără suflu, căci a obosit, atât de mult m-a lovit.
În final, m-a strâns de braț și m-a întors cu fața la el, obligându-mă din nou să îl privesc în ochi.
― Așa îți trebuie, târfă mică ce ești! A zbierat, apoi m-a scuipat scârbit și a ieșit din dormitor, lăsându-mă într-o durere de nedescris.
