~//Mereu\\~

Capitolul 1

Stii acel sentiment in care singurul lucru pe care il poti face in acel moment este sa te uitati la tavan, intinsa in pat, asteptand sa sune alarma? Ei, eu il stiu, pentru ca asta fac acum. Pur si simplu nu pot dormi, ma macina gandul ca azi este prima zi de liceu din viata mea. Un lucru este sigur, nu va fi o actiune tipica filmelor americane: fata cuminte se indragosteste de baiatul popular, iar fosta lui iubita le pune bete in roate. Nu. Nu vreau sa fie asa si nici nu va fi. Sincer, nici nu cred ca exista acele Mean Girls pe care pe stie toata lumea din filme si seriale, tipa blonda cu acele doua fete mereu in spatele ei asteptand sa li se dea ordine. Mi se pare ceva supraexagerat.
Sincer, nici nu stiu de ce am atatea emotii, in filme nu pare asa de greu sa iti faci prieteni la liceu, dar viata nu e un film. Imi este frica ca nu o sa tin pasul cu materia, ca nu o sa imi fac prieteni, ca o sa par ciudata, ca nu o sa ma ridic la asteptarilor altora, ca o sa ajung sa mananc pranzul in toaleta de una singura, nu la cantina cu restul elevilor si lista poate continua. Pur si simplu imi e frica. Imi e frica sa nu gresesc eu. Sau altii.

Intr-un final imi suna alarma si ma ridic lenesa din pat, foarte obosita, dupa o noapte nedormita. Stomacul meu complet gol incepe sa ceara mancare, dar cred ca rezist pana la pranz. Prin clasa a 6-a, toata lumea radea de mine pentru ca eram grasa, asa ca am inceput sa ma infometez. Parintii mei au observat si au incercat sa vorbeasca cu mine, dar am refuzat, asa ca m-au dus la un psiholog. Si la altul. Si la altul. Pur si simplu nu vreau sa ma opresc din a fii slaba. Stiu, nu e bine ce fac, dar are efecte si nu ma voi opri doar pentru ca am lesinat pe scari cu un an in urma, din cauza lipsei de calciu. Nu imi păsa. Si nici nu imi pasă.

* * *

Port un tricou alb sifonat si o fusta neagra in carouri grI. Fusta este pana deasupra genunchiului, nici prea lunga, nici prea scurta. Parul meu lung si drept se odihneste pe umerii mei in timp ce ascult Without Me de la Hasley la radioul masinii mamei care ma duce la liceu. Prima zi de liceu.

"Ai emotii?" Ma intreaba mama, uitandu-se atenta la drum. Se putea vedea clar ca si ea este emotionata, dar nu mai emotionata decat mine.

"Da. Foarte multe." Spun eu, evitandu-i privirea. Ma uitam pe geam, eram intr-o intersectie aglomerata, plina de claxoanele soferilor grabiti.

"Si esti bine?" Ma intreaba aceasta ingrijorata, de data asta uitandu-se la mine in oglinda retrovizoare.

"Da, cred ca da." Spun, uitandu-ma in oglinda si oferindu-i un zambet slab, sa o mai linistesc.

Imi intorc capul din nou sa ma uit pe geam. De data asta eram pe strada liceului, plina ochi de masini. Mama conducea prudenta, oprindu-se in vizavi de liceu.

"Te descurci de aici?" Ma intreaba aceasta, uitandu-se la poarta scolii.

"Ma descurc." Spun calma.

"Bine. Vin sa te iau la 14:00. Ai grija."

"Voi avea." Spun si traversez, intrand pe poarta mare.

La poarta stateau foarte multi elevi fumatori, majoritatea de clasa a 12-a. Incerc sa nu tusesc din cauza fumului de tigara sa nu ma fac observata si intru cu pasi apasati in liceu.
Tavanul inalt si spatiul plin de adolescenti ma intimideaza, asa ca aleg sa ma retrag intr-un colt. Imi iau dosarul de admitere din ghiozdan si imi verific numarul dulapului. Dulapul 214, etajul 1. Urc scarile pline de tineri agitati si incerc ca imi gasesc dulapul, dar fara folos. Ma pierd printre coridoare. Liceul asta e prea mare. Ma rezem de niste dulapuri si oftez zgomotos.

"Ai nevoie de ajutor?" Ma intreaba o fata blonda de langa mine. Nici nu o observasem, oare de cat timp statea acolo? Avea buze mari si ochi albastrii. Imi zambea cu un entuziasm aparte, fara sa inteleg de ce.

"Pai, daca nu te superi, ma poti duce la dulapul 214, te rog? O intreb si incerc sa ii zambesc fara sa para fals. Aceasta incepe sa rada, facandu-ma si mai confuza decat eram. "Ce este atat de amuzant?" O intreb serioasa.

"Pai este in spatele tau." Spune, aratand cu degetul in spatele meu. Eu ma rezemam de dulapul pe care il cautam de zece minute, fara sa imi dau seama.

"Ah, scuze! Multumesc. Azi sunt cam zapacita."

"Boboaca?" Ma intreaba, ridicandu-si o spranceana, arcuind-o mai mult decat era deja.

"Da." Spun dandu-mi ochii peste cap, satula de toate sfaturile primite pana acum care nu ma vor ajuta cu nimic.

"Daca te face sa te simti mai bine, nici eu nu sunt vreo populara, nici nu sunt elev model. Hei, daca ai vrea, as putea sa iti prezint putin liceul, iar dupa am putea sa luam pranzul impreuna la cantina, asta ca sa nu mananci singura in toaleta fetelor." Spune, cu un zambet tamp pe fata. Chiar ma amuza. "Apropo, ma numesc Skyler, dar imi poti spune Sky." Imi intinde mana, pentru a face cunostinya.

"Ma numesc April si chiar mi-ar prinde bine un tur." Spun si ne scuturam mainile zambind.