Sa stii ca nu imi pare rau!

Prima parte

Era o zi caldă de august,pe care mi-o petreceam în parcul din spatele blocului.Eram cu skateboardul.
Claudiu,un vechi prieten care era supărat pe mine de câteva zile deoarece, nu îl invitasem la mine când m-am întâlnit şi cu ceilalți amici (comuni) era acolo.După ce l-am întrebat ce face el mi-a răspuns pe un ton insistent:
-Dacă eu am putut uita,vei uita şi tu!
Apoi m-a impins,iar eu am căzut pe pista de skate și am venit în gol aproape 15 metri.
După asta nu mai știam nimic(la propriu,nici numele meu,nici cum face pisica),apoi am inchis ochii.
M-am trezit la spital,acolo unde mama alerga după targa pe care eram.
După 3 săptămâni am venit acasă.Uşor,ușor îmi recăpătam memoria.Claudiu a venit la mine cu o ciocolată,voia să își ceară iertare.Atunci,mi-am amintit tot episodul,iar înainte de a deschide gura Claudiu,am zis:
-Scuze,a fost şi vina mea,dacă te invitam poate că asta nu s-ar mai fi întâmplat!
-Nu a fost vina ta nici a mea!Crede-ma!Oricum,va trebui să îți iei revanșa!
După o lună,în care am devenit exact ca înainte a venit şi septembrie(era ziua mea si implineam 18 ani).
Claudiu a fost invitat,si a sosit primul la majoratul meu,spunandu-mi:
-Stiu ca nu ar trebui sa Îți spun asta acum,dar fie!Nu eram eu cel care te-a impins,era Marian fratele meu geaman de care nu am stiut nici eu.
  Atunci,am înmărmurit.
Totul a continuat in viata mea...iar intr-o zi m-am întâlnit pe strada cu Marian.
Ne-am uitat unul la altul,am înghițit in sec,iar el mi-a spus:
-Sa stii ca nu imi pare rau!