Prolog

12 1 0
                                    

Hmm... cum ar fi să încep povestea mea cu o descriere banală?

S-ar fi primit la fel de banal ca și descrierea, așa că am să încep alt fel...
Nu sunt un filozof, sunt un simplu om, o simplă floare în bătaia vântului, sunt o pasăre liberă, sunt o domnișoară cu principii și valori, însă totuși fără cunoștințe destule, sunt doar eu și asta mă face deosebită...
Nu toți mă vor înțelege, dar nu de asta am nevoie. Mă hrănesc cu aura pozitivă ce o emană oamenii buni. Eu doar îi privesc și sufletul meu se încarcă la maxim, mă pot numi un înger împlinit.

El e în umbră...mă privește, îi simt privirea ce provoacă o presiune insuportabilă, dar îmi place. Îl simt atât de familiar sufletului meu, însă in același timp îl simt străin rațiunii și trupului meu. Eu îl iubesc, chiar dacă nu îi cunosc chipul. Cu el, alături de mine, sunt în siguranță, cel puțin noaptea, când se face simțită prezența lui.

El.osUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum