E vorba de un baiat din cartier
Va zic de parca a fost chiar ieri
Avea un zâmbet fals dar era trist
Baiatul era tanar visa sa ajunga artist
Ii placea rap-ul ascultase cam de toate
Umbla cam solo , pentru ca gasca se sparse
Acum oamenii noi prieteni false
Daca nu era in Bucuresti poate nu baga in vase
Omu' a incercat o data nu i-a placut
Crezând ca scapa soarta la batut
Nu pe umar ca un frate
Ca un cuțit înjunghiat pe la spate
De unu care sa drogat cu el mai frate
Lu ăla i-a dat trei ani si jumătate
Băiatului 4 lemne si un capac... Moarte
A fost greu , mereu sufletul plin
Inchis in el dureri si bucuri pana atunci nu sti
Esti un nimeni intr-o lumea mare
Cand in scoala crezi ca-i ultima scapare
Si astepti sa se rezolve ceva cu nerabdare
Dar strigi si strigi pana la ultima strigare
Ca asa nu se poate si ca-i greu fratioare
Ca viața nu-i gluma e defapt un banc
In care pestisorul mic la randul sau e mancat
Un oarecare cu probabil multe in cap
Invata bine la scoala s-ar fi realizat
Daca viata i-ar fi fost mai buna defapt
Poate acum povesteam la prezent de acest baiat
