•Romione-o poveste de iubire•

Sărutul neașteptat

Profesorii sosisera in graba si il luasera pe Ron pentru a il duce la infirmerie.

              ***

Harry:Trebuie sa ramanem la Hogwarts pana se face el bine.
Hermione:E numai vina mea...
Harry:Ce? Nu e vina ta ce tot spui?
Hermione:Ba da...CUTITUL ALA NENOROCIT TREBUIA SA INTRE IN MINE ,NU IN EL! (spuse ea nervoasa printre lacrimi)
Harry:Hermione,ai aruncat tu cutitul in Ron?
Hermione:Nu..
Harry:Ai pus pe cineva sa il omoare?
Hermione:Ce?Normal ca nu.
Harry:Deci nu tu l-ai injunghiat,concluzie:nu e vina ta ,ok?
Hermione dădu afirmativ din cap fara sa mai scoata vre-un sunet.
Harry:Bun,acum,tu trebuie sa iti convingi parintii sa mai ramai la Hogwarts,mergem sa o intrebam pe Madam Pomfrey cat de grav e,iar apoi va trebui sa le trimiti o scrisoare.
Hermione:Si ce sa le spun?
Harry:Pai nu stiu,tu esti aia inteligenta ,inventeaza ceva sau spune-le adevarul.
Hermione:Daca le spun de incident or sa imi spuna ca oricum va voi părăsi si ca nu ar trebui sa mai contati pentru mine ,deci voi inventa altceva.
Harry:Bun atunci,hai sa vorbim cu Madam Pomfrey

                 ***

Hermione si Harry intrasera in infirmerie si o gasisera pe Madam Pomfrey la infirmerie.

Hermione:Noi am venit pentru...
Madam Pomfrey:Ronald Weasley,stiu,Dumbledore m-a avertizat ca veti veni si nu voi scapa de voi pana nu va spun ce vreti sa stiti.Asa,ăhăm,starea lui,cum sa va spun,nu e chiar atat de grava,într-o saptamana cel mult ar trebui sa se refaca,a avut mare noroc ca nu a murit,cutitul aproape i-a atins inima(La auzirea acestor cuvinte ,lui Hermione ii trecu un fior pe sina spinarii).Si ,da ,puteti sa il vedeti (Zambisera).

Ron era intr-un pat din fundul cabinetului,dupa un paravan albastru.Cei doi se dusera si trasera paravanul si il văzuseră pe Ron ,cu ochii închiși.

Hermione:Ăm,ar trebui sa aiba ochii închiși?
Madam Pomfrey: CE? (veni in graba) IESITI ,REPEDE AFARA ,HAI AFARA AM SPUS! (ii impinse afara)
Harry:Stati dar ce s-a intamplat??

Madam Pomfrey ii dadu afara fara sa le mai dea vreo informație.
Hermione se panica si se plimba nervoasa si agitata cand in stanga cand in dreapta.

Harry ii puse mana pe umeri.Se apropie mai mult de ea si ii spuse: Calmeaza-te ,totul o sa fie bine..

Hermione:Nu e nimic bine! Nu vezi că.......

Nu mai avu cum sa spuna ceva pentru ca se trezi cu buzele lipite de ale lui Harry.Se dezlipi repede si ramasese fara sa isi gaseasca cuvintele.

Hermione:Ce naiba..?
Harry:Hermione...eu..
Hermione:PE BUNE HARRY? CE DRACU A FOST ASTA? (se mai uita o clipa la el apoi pleca grăbită in camera comuna,plangand)

Harry se gândea ca e un idiot,dar nu stia de ce a sarutat-o ,stia clar ca nu simte nimic pentru Hermione, ii era cea mai buna prietena si chiar nu simtea, dar cand o vazuse asa trista si speriata...pur si simplu fusese un impuls.Trebuia sa vorbeasca cu ea asa ca o urma.

Se intalni din nou in camera comuna.

Harry:Hermione, vreau sa vorbim.
Hermione:La distanta de data asta,daca se poate.
Harry:Te rog asculta-ma ,nu stiu ce a fost aia dar vreau sa stii ca nu simt absolut nimic pentru tine,a fost doar un impuls, iti jur ,imi esti cea mai buna prietena,trebuie sa ma crezi.
Hermione: (ofta) te cred..

                 ***

Ginny:Ăhăm...Impuls?
Harry:Ginny....

Ea urca grabita in dormitorul fetelor.

Harry:Doamne,idiot mai sunt.
Hermione:Chiar esti,du-te si vorbeste cu ea.Eu merg sa vad daca ma lasa sa mai intru la infirmerie.