Dystopia || Monsta X

Capitolul I

Sandra P.O.V

Soneria ușii mele se auzea din ce în ce mai puternic. Cine o fi? Ce vrea? Nu voiam să mă ridic, stăteam domol în pat, gândindu-mă la seara trecută. De ce m-a lăsat singură și nu a venit? Dar mi-a fost indiferent. Uh, soneria ușii s-a oprit, dar telefonul meu a început să sune. M-am ridicat cu greu din pat, m-am întins după telefonul meu, era Hyungwon. Am luat telefonul și i-am răspuns.

-Alo?

HW: Sandra, ai vrea să deschizi ușa?

Sandra: Ah, tu erai? vin acum. (închid apelul, îmi caut cheile prin geacă )

„Le-am găsit " am exclamat, din partea opusă ușii auzindu-se un râs. I-am deschis ușa.

HW: De ce ți-a luat așa mult? (m-a întrebat în timp ce intra)

Sandra: Eram prinsă într-un somn adânc pe care l-ai întrerupt. (Îi răspund în timp ce închid ușa în urmă lui)

HW: Te-ai distrat aseară observ. Ai uitat că, după-amiază ai examen? (Își fixează privirea pe mine)

Sandra: Nu am uitat! (m-am uitat iritată la el)

Chiar crede că sunt așa uitucă ? Stai de ce mă enervez pe el?

*

Flashback

Eram pe coridoarele liceului, stând cu prietenele mele, când Hyungwon a venit la mine.

HW: Putem vorbi ceva?

Sandra: Sigur.

Fetele ne-au lăsat singuri. Știau că-l plac, ele doar au râs și au plecat.

HW: Vrei să ieșim la o întâlnire? (Își lăsă capul în jos, roșind)

Eu eram la fel de emoționată ca el, însă printre emoțiile mele am scos un „da" silențions. Când a auzit asta s-a bucurat, uitându-se la mine, mi-a zâmbit lăsându-mi adresa și ora la care să ne vedem în weekend.

Era o zi frumoasă de primăvară, vântul adia împreună cu razele soarelui pale, care ușor îmi făceau părul să zboare dintr-o direcție în alta, însă să-l așez de fiecare dată ar fi fost prea incomod. Lângă standul de vată de zahăr l-am zărit pe Hyungwon care mă căuta cu privirea, tentându-mă să mă îndrept spre el.

Sandra: Bună, ai ajuns de mult? (Îl întreb puțin emoționată)

HW: Acum puțin timp. Mergem? (vine lângă mine, luându-mă de mână)

Sandra: Sigur.

Parcul de distracții a fost superb, dar cel mai plăcut lucru a fost când ne-am urcat în roată. Deja se făcuse seară. Briza vântului devenind mai rece. În călătoria noastră cu roata el mi-a dat hanoracul pe care-l purta. Singurul lucru pe care l-am făcut a fost să-i zâmbesc și spun timid un „mulțumesc "

După întâlnirea noastră el m-a condus acasă, înainte de a intra în casă dându-i hanoracul. Hyungwon m-a tras într-o îmbrățișare, emoțiile mele nu putând a se opri, bătaia inimii mele necontenind să se oprească. După ce mi-a dat drumul s-a uitat în ochii mei dornici de privirea lui. Fața mea fiind roșie, el s-a aplecat spre mine sărutându-mă. Sentimentele mele în cele din urmă au ajuns la el.

**

HW: Hai, pregătește-te te conduc.

Sandra: Tu nu ai examen azi?

HW: Mâine am.

M-am dus să mă pregătesc, imediat după ce am ieșit din baie, m-am îmbrăcat. Blugii, nu mă vor avantaja, mi-am luat pantalonii de training, un tricou alb mai larg și tenesi. Mi-am prins părul într-o coadă și într-o geantă mi-am pus un prosop, apă și schimburi.