Capitolul 3-Sofer personal
-Siii,cand incepem?se interesa George entuziasmat.
-Cand vrei tu....
-Pai chiar acum.Engleza!Dar inainte de asta vreau sa isi pun o singura intrebare.
-La dispozitia dumneavaoastra,domnule!am spus eu,"supusa".
-Cum ai ajuns sa il cunosti pe Luca?Se de ce ai ajuns aici plina de sange?
-Pau nu stiu cum sa iti zisc...Nu vreau sa stric imaginea fratelui tau...am spus eu acarpinandu-ma in cap.
-Esti una dintre fetele pe care tata il obliga sa le rapeasca?a intrebat el,parand atotstiutor.
-Da,cred...Stai putin,tata?
-Da...tatal meu cu asta se ocupa si din acest motiv mama a divortat de el,dar a primit custodia lui Luca si...
-Fratele tau a cazut incap cand era mic sau asa s-a nascut el,fara creier,de a acceptat sa intre intr-o astfel de afacere?Sau in timpul liber,pur si simplu,ii place sa chinuie oameni?
-Stii ce s-ar fi intamplat daca n-ar fi acceptat?
-Sa te aud,Einstein!
-probabil acum i-as fi vizitat mormantul...
-Auch...Hai,du-te si adu-ti cartile!
DUPA 2 LUNI
-Isabella!!!
-m-am prefacut ca nu aud tipatul isteric al lui George si am continuat sa dezvolt relatia mea cu patul,dar George a intret si a inceput sa imi "incante" urechile su un tril divin:
-Am trecut!Am trecut!
-Esti psihopat?Oamenii normali dorm la ora asta!
-Voiam doar sa-ti multumesc...Mi-a iesit 8 si lamate si la engleza chiar daca am vreo 5 de 4...
-Felicitari!Acum pot sa ma intorc la visele mele???Ian Somerhalder tocmai se pregatea sa ma sarute!am spus eu grabindu-ma sa ma arunc in perna,ca sa nu il pierd pe pretiosul vampir.
-O sa ma prefac ca nu am auzit asta!
-Asa sa faci!
-Acum lasa-ma sa iti dau vestea cea mare!Nu mai am nevoie de meditator!spuse el topaind si sarind in jurul patului meu...
-Ok,Ok!Imi fac bagajele si plec imediat ce ma trezesc...
-Nu!Nu pleci!Mama a zis sa ramai aici!
-Atunci spune-i caii multumesc si ca o sa o fac eu personal dupa ce imi termin somnul!Atunci cand nu imi termin somnul,sunt nervoasa si stii ce s-a intamplat ultima data cand am fost nervoasa!i-am zis amenintandu-l cu pumnul.
-Da,inca mai am cicatrice de atunci...Dar vreau sa iti arat pe cineva...
-Chiar nu poate sa astepte???am intrebat eu acoperindu-mi capul cu perna.
Atunci George mi-a luat perna din cap si mi-a zis,mai degraba a urlat:
-Urasc ca trebuie sa iti zic asta,dar misca-ti fundul din pat si imbraca-te!
-Si eu urasc ca am devenit asa apropiata incat sa imi vorbesti asa,dar nu am devenit indeajuns de apropiati incat sa ma vezi goala asa ca misca-ti tu fundul din camera mea!
-Dar....
-Misca-te!
Si ca sa ma asigur ca iese,i-am aruncat un caine in cap...N-am nicio idee cum a ajuns cainele ala in camera mea,dar e clar ca m-a ajutat!
Am tras pe mine o bluza albastra si niste jeansi negri si am iesit din camera,unde l-am vazut pe George.Nu era singur ci cu...Luca?
-Hey,Isabella!
-Luca...
Acest schimb de nume poate fi considerat ca un salut sau ceva de genul asta in limba noastra care este,sincer,cam foarte ciudata!
Desi nu ne vazusem decat o singura data,simteam ca am fost impreuna toata viata,asa ca l-am imbratisat si el mi-a zis,cu un aer foarte natural si recunoscator(?):
-Multumesc!
-Hmmm...Stiu ca imbratisarile mele sunt minuanate si foarte rare,deci pot fi considerate un cadou,dar nu trebuie sa imi multumesti!i-am zis,dand din cap...
-Simtul umorului a ramas neschimbat...Dar nu pentru asta iti multumeam...Ci pentru ca m-ai ajutat sa scap de tata!
-Cred ca ma confunzi!Esti sigur ca vorbim despre aceeasi EU?l-am intrebat,parand mult mai confuza decat de obicei.
-Stai sa iti explic...Dupa 2 luni in care tata te-a cautat ca nebunul,am recunoscut ce am facut,ca eu am fost cel care te-a ajutat sa dispari(el credea ca esti Femeia Fantastica) si mi-a zis sa plce si sa ma ascund bine de el,pentru ca daca ma mai vede vreodata,o sa ma impuste....mi-a explicat el,vrand sa para cat mai intelept,desi nu ii iesea deloc!
-Aham...
Vrei sa-ti fac o schema?
-Hahaha!Se pare ca tu ai devenit mai sarcastic!
-Riscul meseriei!
-Si,ai ajus aici cu masina,nu?l-am intrebat eu,incepand sa zambesc si sa clipesc foarte des.
-Normal!De fapt,am mers pe jos 500 km,ca sa ma mentin in forma!Ding-ding!Ai ceva in capul ala?De ce intrebi?
-O sa ma prefac ca nu am auzit remarca rautacioasa si o sa iti rapund la intrebare!N-am chef sa merg cu metroul ca sa ma inscriu la facultate,asa ca ma duci tu!
-Arat eu a sofer personal?
-DA!
-Ei bine,tu nu arati a o doamna cu sofer personal!
Am facut fata de catelus,buzele au inceput sa imi tremure si am reusit sa storc si cateva lacrimi care mi-au aparut in coltul ochilor.
-Hey,nu te intrista!nu am vrut sa sune asa!a incercat el sa isi ceara scuze,stergandu-mi lacrimile.
Dar nu m-am putut abtine,vazandu-l asa de serios,asa ca am isbucnit in ras:
-T chiar esti usor de pacalit!Trebuie sa notez asta!O sa-ti fac viata un calvar in fiecare zi de1 Aptilie!Mwhahahaha!
-Nu si daca ma mai vrei ca sofer personal!
-Bine,bine!Hai sa mergem!
-Pacaleala de 1 Aprilie!Nu iti sunt sofer!a incercat el sa para amuzant,desi nu i-a iesit deloc.
-Deci trebuie sa tin minte ca de 1 Aprilie nu ma duci nicaieri!Acum hai sa mergem pana nu se ocupa toate locurile!
-Trebuie sa fie mereu ca tine?
-Da!
-Trebuia sa il las pe tata sate dea la produs!
Cu asta chiar ma jignise,asa ca l-am privit in ochi cat de profund am putut si i-am zis:
-Stii ce?Pot sa ma descurc si singura!
i-am intors spatele si am luat drumul catre iesire,dar el m-a prins de brat si m-a fostat sa il privesc.Am incercat pe cat posibil sa imi ascund fata,ca el sa nu isi dea seama ca plang,dar el a observat asta si m-a luat in brate.
-Stii,tata imi zicea mereu ca nu imi voi indeplini visele si ca probabil voi ajunde o prostituata prin tari straine....Si nu vreau asta!!i-am zis intre 2 suspine.
-N-o sa se intample,iti promit!m-a sigurat Luca in timp ce ne strangeam reciproc in brate.
-Acum lasa-ma sa ma duc,intarzii!
-Stai,te duc eu!
-Ti-am zis ca ma pot descurca!
-Iar eu iti zic ca vreau sa te protejez!
~Nota autorului~Voi scrie cu BOLD replicile prin care se tipa.
YOU ARE READING
Zambeste tu si pentru mine
RomanceEste o poveste ciudata despre o fata care trebuie sa indure suferintele vietii de copila orfana...Pana cand cineva vine si reuseste sa ii faca sufletul sa zambeasca!