Blestemati in iubire(+18) -Volumul 2

Epilog

Tinandu-ne de mana inaintam pe strada goala din fata noastra si incepe sa ma incomodeze faptul ca sunt desculta. 

-Cum s-a ajuns la asta? privesc spre talpile goale si fac botic. Chiar asa, cum s-a ajuns la asta?

-Tu esti geniul, faci planuri pe la spatele oamenilor.  ii dau peste nas si se incordeaza.

-Iar incepem? Ti-am spus si cand eram pe acoperis, trebuia sa ii pacalim.

-Daca faceam vreun atac de panica?

-Robert era acolo, te-ar fi ajutat, ti-ar fi spus, exact cum a si facut.

-Te-ai jucat cu mine! tip si ne oprim in mijlocul pustietatii. Unde naiba suntem?

-Mi-ai pus arma la tampla! e si asta adevarat, dar eram nervoasa.

-Ai meritat-o! Pentru cei la care tin fac crima si daca stai in calea mea, platesti. E destul de simplu.

-Periculoasa mica. ma ciupeste de obraz si tind sa-l pocnesc.

-Nu ma mai lua la misto! Am simtit ca inima mea se va rupe in mii de bucati, atat de tare am suferit.

-Stiu iubito, imi pare rau. ma las moale in bratele lui si ma strange de mana. Ma strange prea tare si ma doare.

-Domnisoara! Treziti-va! clipesc scurt si imi simt mana tinuta intr-o stransoare si aud zgomote puternice. Il zaresc pe Nick langa mine si tind sa cred ca el ma tine de mana. 

-Andreas! Unde e Andreas? incerc sa ma ridic dar sunt imobilizata si Nick ma priveste trist.

-Linistiti-va! Ati fost moarta pentru cateva secunde. ce face?

-Nick, unde e Andreas? 

-E in cealalta ambulanta! analizez ce e in jurul meu si imi dau seama ca suntem intr-o ambulanta. Rana de la stomac isi face simtita prezenta si imi amintesc de impuscaturi. Am fost moarta? Dar acum cateva minute eram in bratele lui Andreas plimbandu-ne pe o strada goala desculti. 

-Opriti ambulanță! tip panicata.

-Poftim?

-Nu pofti, Nick! Opriti ambulanta! Vreau sa il vad pe Andreas! eram cu Andreas, daca a murit? Daca ala a fost adio-ul nostru? -Opriti nenorocita de ambulanta! incep sa tip cand vad ca nimeni nu ma baga in seama.

-Antonia, nu te prosti. Esti impuscata! 

-Nu-mi pasa! Vreau doar sa stiu daca sotul meu e bine, vreau sa-l vad.

-Al naibii dragoste!

-Ai spus ceva, Nick?

-Nu. Va rog, opriti ambulanta pentru o clipa. paramedicii se uita urat la noi, dar pana la urma cedeaza si simt cum masina incetineste urmand sa opreasca. Ajutata de Nick si un barbat din ambulanta ma ridic in sezut si sprijinindu-ma de ei ajung in pozitie verticala. Usa de la ambulanta se deschide si Andreas apare in fata mea. E mai ravasit decat mine, și mai împușcat.

-Iubito, esti bine! rasufla usurat cand ma vede si la fel fac si eu.

-Idiotule, vezi cum se simte moartea persoanei iubite?

-Iti amintesti vreun vis cu noi pe o strada goala?

-Si tu l-ai avut? asta chiar e ciudat, am fost amandoi morti si am avut acelasi vis.

-Da, iar cand m-am trezit am crezut ca ala a fost adio-ul nostru si ca tu ai murit.

-Exact asta am crezut si eu. incep sa ma clatin si paramedicii intra in panica.