Aneya intră în casă și urcă rapid în camera ei, auzindu-şi părinții certându-se din nou.Era ceva obișnuit. Când părinții tăi se ceartă continuu de când aveai 13 ani, oricine s-ar obișnui într-un sfarsit.
Nevrând să cunoască motivul țipetelor de astăzi, îşi îndesă căştile în urechi și dădu drumul la muzică la maxim, atât de tare încât dacă părinții ei ar face liniște, și ei ar auzi muzica.
"Cred că încă mai am timp" gândi ea, scotocindu-se prin buzunare în căutarea pachetului de țigari. Tânăra știa că orice lucru rău sau notă mică pe care ar fi luat-o în timpul liceului ar fi provocat şi mai multe certuri şi urlete insuportabile, aşa că fusese un elev bun, cu medii mult prea mari, care venea devreme acasă, dar care avea viciul nicotinei, lucru necunoscut de părinții sai; sau cel putin, asa credea ea.
Aneya deschise geamul si se aseza pe pervaz, admirand linistea noptilor de vara. Nu era decat ora 22, dar norul fumuriu prevestitor de furtuna parea ca intunecase cu mult peisajul. Era atenta la orice sunet si miscare, auzind fiecare scartait de parchet din casa, dar si tipetele parintilor ei. Crescuse doar ca sa se inchida in ea, nu fusese vreun mare vorbitor despre probleme personale nici inainte, cand ei patru se puteau considera o familie, dar cand parintii ei incepusera sa se certe, realiza ea insasi ca avea sa se inchida in sine. Nu avea decat trei prieteni apropiati, care stiau cat de cat situatia sa de acasa, dar in mare. Alti prieteni, nu prea, avea cunostiinte cu care mai iesea in minusculul oras in care traia, dar atat, nu persoane care sa poata sa ii ofere vreo liniste sufleteasca prea mare.
Telefonul ii suna si fata tresari, aproape sa scape tigara trei sferturi fumata.
— Sa ti-o trag, era sa o scap, Chloe, spuse ea usor amuzata in telefon.
— Hai ca nu e chiar asa, macar sa mi-o traga careva ca lumea, nu tu, zise respectiva Chloe in receptorul telefonului, starea sa buna putand fi simtita de la o posta.
— Ti-a tras-o Darwin bine, sau cum? nu se putu ea sa intrebe la auzul vocii ei vesele, tragand cu patos din tigara aproape terminata.
— Neah, e disparut omul, gata! Mi-a ajuns cu d-astia mai mici, spuse Chloe, Aneya simtind-o cum isi da ochii peste cap. Chloe era unica prietena cu care Aneya stia ca putea sa vorbeasca orice si avea sa fie ascultata. Prietenia lor se legase prin clasa a saptea, cand incepeau ambele sa devina niste ,,antisociale", cum isi spuneau ele. Nici una nu avea parte de prea multa actiunea la categoria prieteni, dar Chloe era mai activa din punct de vedere sexual, schimband partenerii mai repede ca spalarea parului sau, care necesita destul de ulta ingrijire.
— Te-am sunat sa-ti zic ca mergem la bar. Mergem cu baietii, spuse ea, sa fii gata intr-o jumatate de ora.
— Sa fii a dracului ca n-am parul indreptat. Cati suntem? intreba, observand ca se facuse liniste in casa, iar asta nu insemna decat ca mama sa avea sa vina curand la ea.
— Sapte. Si imbraca-te in negru, asta e tema petrecerii.
— Adica sase? Oricum asa ma imbracam, stai calma, spuse ea, razand.
— Sase, sapte, tot aia, depinde pe cine intrebi, dar da, ca sa iti raspund la intrebare nu o sa fim decat sapte, adica sase.
Dupa cinci minute de conversatie, cele doua inheiara apelul, hotarandu-se ca in 45 de minute sa se intalneasca in fata clubului.
Parca cronometrandu-se, mama sa intra in camera exact cand aceasta dadea cu parfum in camera.
— Hei, pleci pe undeva? intreba aceasta incet, la vederea placii de par bagata in priza
— Ma duc la Chloe in seara si maine dimineat anu am cand sa il indrept, spuse facand semn spre coama de par cret.
— Am inteles, sa ii spui si tatalui tau inainte sa pleci, da?
