Anti-Sociali periculosi [O poveste Creepypasta]

Iadul (Editat)

Stropii mari de ploaie se lovesc puternic de geamul meu, creand o melodie trista. Simteam cum fiecare bataie a inimi mele devine din ce in ce mai puternica si cum sangele meu prinde viteze colosale. Incerc sa imi stapanesc fiecare impuls, fiecare miscare si fiecare gand.

Aveam nevoie de calm si control pentru a o cunoaste pe Satana. Erau mai multe metode a o intalni. Vreau sa o conving sa ma ajute in lupta cu SlenderMan. Imi adun cele necesare de prin casa, de la sare pana la lumanari.

Le ordonez in camera mea si incep sa desenez o pentagrama perfecta. Aprind cateva lumanari in jurul meu, ma tai in palma si las mai multe picaturi sa curga peste flacarile ce prind culoare. Zambesc scurt. Inseamna ca o sa mearga. Iau loc turceste in mijlocul simbolului.

-Satana, arata-te! imi ridic bratele. Satana arata-te!

Repet de fiecare data din ce in ce mai tare. Imi inchid ochii cand ajung sa tip cele doua cuvinte. Simteam niste gheara lungi pe bratele mele. Imi deschid ochii. In jurul meu e doar intuneric. Auzeam mai multe soapte ce vorbeau limbi nestiute de mine. Incercam cu greu sa le identific, insa erau prea multe. Cu toate astea, una se facu remarcata.

-Ce vrei tanara muritoare?

Cu aceste cuvinte, toate vocile se oprise din fanfara dezordonata pe care o creau. Pasesc stangaci inainte si imi dreg glasul.

-Arata-te!

-Nu este nevoie. Stii prea bine cine sunt. Spune, ce doresti?

-Razbunate. Il vreau mort pe SlenderMan.

-Ah, SlenderMan! Vechiul nostru prieten.

-Ma vei ajuta?

-Te voi ajuta, insa peretul pe care va trebui sa-l platesti e mare!

-Voi face orice ca sa il distrug!

-Setea ta de razbunare. Imi place! ii puteam simti zambetul malefic. O sa te ajutam tanara muritoare!

Nu am avut timp de reactie. Ceva rece mi-a atins fruntea. M-am dezechilibrat si am cazut in acel intuneric. Imi deschid ochii ca si cand m-as fi trezit dintr-un amplu cosmar. Cateva broboade de sudoare se prelingeau pe fata mea. Imi dau parul lipit de pe fata privind scurt lumanarile stinse. Eram singura, in intuneric. Eram in camera unde a inceput totul.

Cateva zgomote de jos, mi-au atras atentia. Cineva spargea lucrurile sau zgaria obiecte, lasand doar un sunet enervant sa ajunga la urechile mele. Tresaram parca mai tare cu fiecare secunda de zgomot. Pentru o secunda simteam cum sangele mi-se scurge lent din urechi.

Sunetul se opri, fiind o satisfactie interioara. Pasi apasati se auzeau pe scarile ce scartaiau sub greutatea acelui corp. Usa se intredeschide lent in intuneric. O priveam fara sa imi iau ochii de la ea chiar si atunci cand o umbra neagra, mai neagra decat insusi noaptea se scurgea pe jos aproape de mine. Umbra se ridica, iar cand ea disparu, corpul lui Zaglo se arata. Era acelasi barbat cu pilea cenusie si costul bine ous la punct pe care mi-l aminteam de la conac.

-Esti pregatita sa mregi in Infern?

-Mai pregatita ca niciodata!

-Atunci, i-ma de mana!

Imi pun calma mana in a sa. Brusc imi intoarce mana, acum mana lui fiind in mana mea. Ma stragea tare, iar cu mana libera imi penetrase rapid pilea. Sagele incepu sa se scurga lent pe mana mea. Privesc lung demonul neintelegnd genstul sau. Nu imi da nici o explicatie si nici nu ma obosesc sa intreb. In jurul nostru se creaza un cerc in diverse culori de rosu. Simt cum pamantul imi dispare de sub picioare, cazand in gol.

Cadeam printr-un tunel pietruit. Pietrele in diferite nuante de negru si gri aproape ca straluceau in lumina. Deodata simt cum ceva imi sare pe spate. Mai multe creaturi mici asemanatoare cu paianjenii se plimba pe mine pana ajung in dreptul maini din care inca se scurgea sangele. Simt cum acele creaturi mici imi musca carnea si imi beau sangele. Imi musca osul si imi intra pe sub piele.