Autograful dat cu cerneală neagră

Unu

Eu sunt Sonia. Sonia Cojocaru. O simpla studenta la litere din Bucuresti, in anul trei studiind engleza. Poate parea cam ciudat, dar da. Sunt o scriitoare. Ei bine...un scriitor mai bine spus. Numele meu de scriitor este Alexandru Andronic.

Nu, nu vreau sa imi schimb sexul, doar ca, odata ce tot nu prea am de gând să îmi dezvălui identitatea (și plus că nu îmi place propriul nume) am decis sa fac putine schimbari in legatura cu el.

Pana acum am scris si publicat o carte si al doilea volum pe drum. Sa fiu sincera, nici de descrierea personajelor si a actiunii nu am ajuns ... Dragoste in tonuri de mov si negru. Un roman care descrie povestea de dragoste a unui baiat pe nume Jack, care ajunge sa se indragosteasca de o fata, Veda, mai mare decat el si care nu prea il place, iar pentru a o uita, s-a combinat cu cu o alta tipa, Mary, cu care a dat-o in bara la o petecere cand a sarutat ,,cea mai frumoasa fata din incapere". Bineinteles ca nu a sarutat-o pe Mary, ci pe Veda. Veda ajunge sa se duca la colegiu, iar intre timp el ajunge sa isi gaseasca dragostea devarata.

Da, da, stiu. Cea mai frumoasa descriere. Nu este vina mea. Ci a capacitatii mele ,,uimitoare" de a face rezumate. Motiv pentru care mereu am luat 7 la portofoliu la romana ...

Sa revenim. Astazi am ramas in soc. Alba ca varul. Masca. Cu gura cascata, si orice alte figuri de stil pe care le mai stiti asemanatoare. Editorul meu, mi-a dat o veste absolut ,,geniala". Geniala intre ghilimele, bineinteles.

-Ce trebuie sa fac? Intreb eu socata de cele spuse de editor.

-Ah...imi pare rau Sonia...dar, pentru binele tau si al acestui roman, fa-o. Te rog!

-Nu! In niciun caz nu o sa dau autografe! Nu mi-ai promis ca o sa am identitatea ascunsa?

-Tot s-ar fi ajuns aici intr-un final...hai. Nu o sa mori. Cititorii au nevoie si dreptul sa stie adevarul!

Nu am stiut cum sa reactionez. Pe deoparte eram in total dezacord, pe de cealalta, as fi vrut sa o fac. Avea dreptate. Cititorii au nevoie sa stie adevarul. Ah...nu stiu ce sa fac...

-Da-mi...putin timp sa ma gandesc...trebuie sa procesez informatia...dar cam cand ar trebui sa dau autografele?

-Hm? Ah, cam in vreo doua saptamani. Ai timp de gandire o saptamana. Trebuie sa le dau un raspuns concret pana la urma...

Oare sa o fac? Ar trebui? Adica...cred ca ar fi foarte interesanta ideea de a da autografe. Ba chiar imi place! Dar...care va fi reactia publicului? Voi fi in continuare la fel vazuta? Vai...ei bine, macar am o saptamana de gandire, nu-i asa?

In acea sptamana am fost foarte agitata si bulversata. Astazi ba chiar am fost pe punctul de a intazia la ore. Uite asa, m-am imbracat cat am putut de repede, mi-am luat ghiozdanul si am plecat. Nu m-am mai pieptanat, chiar daca am literlalmente o claie de par, care, nici macar pieptanat nu arata bine. Da pai acum! Dar nu mai are importanta.

Alerg pe strazi si traversez strazile in fuga (oi fi fost eu in graba, dar am trecut regulamentar) si ajung intr-un final in cladirea facultatii unde aveam eu cursurile de engleza de la prima ora...Mai aveam de facut coltul si ajungeam in clasa. Eu inca fugind, nu ma uit pe unde merg si deodata BAM!

Pe jos. Peste un baiat. Din cate am putut observa, era un baiat roscat, pistruiat, imbracat cam sumbru ce-i drept, dar nu are importanta. Era chiar foarte dragut! Ma ridic repede cand realizez ca sunt peste el si il ajut sa se ridice.

-Imi pare foarte rau! Nu am fost atenta! Spun eu agitata si ingrijorata. Imi pare foarte rau!

Baiatul imi da mana si se ridica. Iar in acel moment aproape mi-au curs balele. Era atat de frumos! Un trup perfect pentru a fi model la Dior! Ce cauta el aici?

Se ridica isi scutura putin capul si se uita la mine cu un zambet adorabil pe fata.

-Nu iti cere scuze. Era coltul. Nu aveai ce vedea.

Acum cand ma uit mai bine la el, il cunosc. L-am mai vazut, plus, face furori prin facultate. Cica este jumatate american, si cum ca este foarte chipes. Eh, asta nu pot contazice ce-i drept.

Rasuflu usurata si imi pun mana la inima, apoi imi indrept putin capul in sus pentru a ma uita in ochii lui de un verde profund.

-Inca imi pare...daca nu te superi eu o sa plec in clasa...

Ma uit pentru ultima data la el si merg pe langa el spre clasa. Nu stiu daca s-a uitat la mine cand m-am intors, dar nu mai avea importanta...ARATAM ABSOLUT ORIBIL!

Nu cu O mare, cu toate literele mari! Fix azi, cand aratam ca ultimul boschetar, am cazut peste cel mai sexy baiat din facultate.

Ah...sunt atat de rusinata incat imi vine sa ma bag in pamant ! Am ajuns intr-un final in clasa inaintea profesorului si imi pun capul pe banca. Este oficial. Saptamana asta este una dintre cele mai ghinioniste pe care le-am avut vreodata...

===========
< Editat pe: ......>
Am inceput prima mea carte cu adevărat. Waw. Sper să vă placă