Cadou de la Moarte

6. Ziua de naștere

-13 martie 2217-

154 de zile rămase

Am avut dreptate toata ora m am holbat la el. A observat si s-a mandrit din plin. Dupa ora a venit la mine.

-Stiam ca sunt frumos dar nu chiar asa,spuse el pe un ton jucaus.

-Nu te m-ai flata singur. Spune de unde stii ce ora aveam. Mi-ai spart dulapul,spun eu razand la propria gluma.

-Ha ha,spuse putin iritat.

-Time skip-

Se pare ca oricat as incerca nu pot sa scap de baiatul asta. Istorie,mate ,bio peste tot...nu ca ma pot plange.Stateam cu Chat in fata dulapului meu cand il vad pe Seb venind spre mine.

-Buna Val, Chat. Scuze Chat poti sa ma lasi singur o clipa cu Val.

-Siguur, spuse Chat facandu mi cu ochiul

-Sii,e ziua fratiorului meu weekendul asta. Ma intrebam daca vrei sa vi?

-DESIGUR,spun eu fara sa mi ascund entuziasmul din voce.

-Ma bucur ca esti de acord.Pa Val,spuse el plasandumi un pupic pe obraz iar eu ma topeam toata.

-time skip-

-18 martie 2217-

149 de zile rămase

-Chaaaat,problema vestimentara gradul 5. Nu stiu cu ce ma imbrac la ziua frățiorului lui Seb...

-Fată ,stai linistita Chat o sa te transforme. Vin in 10 minute .Pwp.

N-am mai apucat sa spun nimic. Fata asta e obsedata de moda. Nu tine minte lectia dar stie ce culoare se potriviste cu tenul profei. N-ai cum sa n-o iubesti pe fata asta.

-Cu 10 ani în urmă-

-Maaaaami vreau poneiul ăsta.

-Valley, scumpo e foarte scump pentru o jucarie.

-Te looog...(de cand eram mica eram o maestra a manipularii).

-Bine puiule,asteapta aici. Mă duc sa-mi aduc geanta. Haide.

Cand m am intors am vazut o.IMI LUA PONEIUL.

-Heeeei,e al meu!

-Scrie cumva numele tau pe el?spuse hoata te ponei.

-Ce ar fi sa l impartim?spun eu

-Nu e o idee rea. Sunt Chaterine.

-Val.

Si de atunci am fost cele mai bune prietene.

-prezent-
Dupa ce am primit un make over total de la Chat eram gata(aproape) sa merg la petrecerea fratelui lui Seb, Alex cred. M-am îmbrăcat într-o rochie pastel pentru că ar fi fost ciudat sa mă imbrac în negru sau altă culoare închisă. Mi-a spus Seb că e un băiat tăcut așa că i-am luat o carte, poate îi voi insufla pasiunea pentru citit. Ahhh ce vorbesc face 9 ani. CE PUSTI DE 9 ANI VREA CARTI?

O sa ma urască .

Am rugat-o pe mama să mă ducă cu masina până acolo. Ajunsa in fața casei am inceput sa mă panichez. Dacă nu o să mă placă? Dacă o să-i spună lui Seb lucruri urâte? N-am avut prea mult timp să mă afund in abisul gândurilor că am auzit o voce familiară.

-Mă bucur că ai ajuns Val,spuse Seb.
Am inceput sa râd isteric. Purta o perucă și un nas roșu de clovn. Se vede că își iubește fratele dacă face asta pentru el. O iubesc pe Lucy dar niciodată nu aș fi făcut așa ceva.

-Și eu ma bucur ca am venit,am spus eu veselie in glas.

-Vino să ți-l prezint pe Alex...ALEEEX,țipă Seb prea aproape de urechea mea. Vino sa cunosti pe cineva.

Imediat apare un băiețel blonduț cu o expresie prea matură pentru vârsta lui.

-Buna Alex, sunt Valerie dar îmi poți spune Val.

-Sunt Alexander, dar prietenii îmi spun Alex. Deci tu îmi poți spune Alexander.
Seb mai avea puțin și se sufoca de la atâta râs în spatele nostru. Daca o să continue aşa nu râsul va fi motivul pentru care se sufocă.

În momentul ăsta regret că m-am îmbrăcat așa de elegant. În comparație cu Seb pare că eu mai am puțin și plec sa beau ceaiul cu regina. Sinceră să fiu credeam ca Alex va fi mai mai vesel de ziua lui dar se pare că m-am înșelat cumplit. Seb m-a dus să îi cunosc și restul familiei.

-Tu trebuie sa fi Valerie. Eu sunt Margaret, mama lui Sebastian. El e iubitul meu Daniel, spune ea arătând spre un bărbat aflat în apropierea ei.

-Încântată de cunoștință le-am depus eu cu un zâmbet sincer.

Deodată Seb mă trage deoparte.

-Ar trebui să îți mărturisesc ceva. îmi zice el.

-Te ascult.

-De când ai dat peste mine la petrecere nu mi te pot scoate din minte. Cred ca sunt îndrăgostit de tine. Sincer să fiu nu știu ce simt pentru ca nu am mai fost niciodată într-o relație și as vrea sa știu dacă și tu simți aceleași lucruri.

-Nici eu nu stiu ce simt dar știu ca simt ceva pentru tine. De când ne-am întâlnit atunci nu pot sa mai gândesc limpede.

-Se pare ca suntem pe aceeași lungime de unda. Crezi ca vreodată vom putea sa formăm un cuplu?

-Vreodată are un termen limita. Eu voi muri anul acesta așa ca ... cred ca te-ai prins tu.

Rămânem tăcuți și ne întoarcem la petrecere.

-Sper sa îti placă! îi zic lui Alexander când îi înmânez cadoul.

-Asta sper și eu. mormăie el în barbă.

-Sper sa nu mă urască mai mult decât o face acum când va vedea cadoul, îi șoptesc eu lui Seb cât timp ne uităm la fratele lui care își primește darurile.

-Nu îți face griji. La cum te știu probabil i-ai luat o carte. Am dreptate?

-Cum ai ghicit?

-Ți-am spus că sunt clarvăzător. Nu? Spune și un rânjet i se așterne pe chipul superb. Spune că e un roman polițist.

-Chiar e un roman polițist. E destul de vechi și are ca subiect niște crime din Londra anului 1888.

-Îți spun sigur că îi va plăcea la nebunie. Nu înțeleg de ce nu vă înțelegeți mai bine. Ai vrea să rămâi până deschide cadourile? Ar trebui să existe o schimbare în atitudinea lui imediat ce va vedea alegerea ta.

-Desigur.

Mă bucur din suflet ca nu am rămas la prima mea alegere. Măcar există o șansă...

. .
Sper ca v-a plăcut capitolul
Multumirile mele merg spre mariaelena224 o prietena foarte buna care m-a ajutat cu acest capitol. Mare parte din el este compus din ideile ei.
Va pwp pe toți