5.Amintiri reci

180 8 0
                                    

Dimineata parintii mei au intrat in camera mea tristi si abatuti,baguind un La multi ani stins si gol.

-Stiu deja,am zis rece.

-Imi pare rau...a zis tata

-Sa nu-ti para,o sa ai destul timp in avion.Pentru ca vii cu mine,nu?

-Pai...nu.

-Eram de-o schioapa cand mi-ai promis ca nu ne vom desparti niciodata.ESTI TOT CE AM!CUM VOI TRAI FARA TINE,FARA TOT CE AM AICI,FARA XIA...TATA,E CEA MAI BUNA PRIETENA A MEA! CE-O SA-I SPUN?!MA DUC IN MAROC SA-MI PETREC RESTUL VIETII LANGA UN BARBAT PE CARE NU-L IUBESC,ACOPERITA DE ZECI DE RANDURI DE HAINE SI IN IMPOSIBILITATE DE AFIRMARE?ASTA SA SPUN?SA ZIC CA PLEC INTR-O TARA MUSULMANA SA MA MARIT SI CA NIMENI NU O SA MA MAI VADA NICIODATA?! O SA FIU CONSIDERATA NEBUNA...IAR PE TINE,TATA,NU O SA TE IERT NICIODATA,CATE ZILE VOI AVEA,PENTRU MINE NU MAI EXISTI.M-AI PARASIT,M-AI ABANDONAT SI 19 ANI DE TE IUBESC AU FOST MINCIUNI.NU VREAU SA TE MAI VAD....VREAU SA-MI ZICI CE HAINE SA IMI IAU SI DUPA SA NU-MI MAI ADRESEZI NICI UN CUVANT.tipam...asa cum niciodata in viata mea nu facusem de fata cu tata,tipam.la el.la omul care mi-a dat viata,m-a invatat cele mai bune lucruri pe care le stiam.Omul pe care il iubeam mai mult decat orice pe lume.Singurul meu punct de sprijin,ma parasea iar eu simteam ca ma prabusesc.Repede si fara sanse de revenire.Totul in lumea mea se prabusea la infinit.Un perpetum mobile al durerii.Nu mai aveam un sprijin,nu mai aveam nimic.Nu mai aveam valori,eram un nimic.M-am asezat langa el pe mariginea patului,privind in gol.Uram distranta aia si zidul care cu fiecare minut crestea intre noi...il uram pe el deci ma uram pe mine.

-Negre...a zis gutural si stins.

Egalitate?Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum