Azi e o zi destul de importantă,zic eu.Mă întâlnesc cu avocatul,pentru a discuta concret despre ce trebuie să facem că să îl scoatem pe Cristian de acolo.
Au trecut 4 zile iar el a fost trimis din nou la penitenciar,nu suport să-l văd acolo.
-Bună ziua.spun și mă îndrept către el.
-Bună,domnișoară Mara.
-Prefer Mara.
-Ok,deci te-am chemat să vorbim despre caz.spune și îmi trage scaunul pentru a mă așeza.
-Mda.spun și aștept să se așeze și el.Deci,ce propuneți?
-O să-ți spun imediat,dar te rog să ne tutuim,ne cunoaștem deja.
-Ok,mbine.
-Bun deci,am niște căi spre care aș vrea să mă îndrept,însă,depinde și de tine.
-Spune-mi,pentru Cristi accept orice.
-Mă rog,nu știu dacă o să accepți orice.După proces,dacă îl vom câștiga,dacă va avea un succes,tatăl tău e posibil să intre la inchisoare pentru o declarație falsă,un proces făcut pe degeaba,și pentru un om nevinovat ținut în inchisoare.
-Nu știu ce să spun..îi zic.
-Te înțeleg.Îți voi lăsa timp de gândire până diseară.Te aștept la mine în apartament.îmi spune apoi se ridică,îmi dă cartea lui de vizită,îmi sărută mâna și pleacă,lăsându-mi același fior ca data trecută.
***
-Mamă,nu știu ce pot să fac.îi spun prin telefon tot plimbându-mă prin casă.
-Eu știu că tatăl tău ți-a făcut rău,însă crezi că e bine ceea ce faci?Totuși,a avut grijă de tine,ți-a dat tot ce ai vrut.
-Nu mă lua cu texte din astea,femeie.Nici măcar nu sunteți părinții mei.spun începând să mă enervez la culme.
-Nu începe,noi te-am crescut,noi suntem adevărații tăi părinți.
-Știi ceva,nici nu are rost să mă cert.Nu-mi pasă ce o să pățească tata,eu o să îl scot pe Cristian din închosoare.El e singurul om de pe pământul ăsta care a avut grijă de mine,nu m-a mințit niciodată și e singurul în care am încredere.spun și îi închid în nas.
M-am săturat de familia asta de nebuni.De azi nici nu mai merită să le spun "mamă" sau "tată".
Când mă uit la ceas,văd că e deja ora 18:10,și trebuie să merg la John,să vorbim despre caz.
M-am îmbrăcat și am mers repede către adresa dată de acesta.
-Bună papușă.spune și îmi deschide ușa,apoi îmi face semn să intru.
-Bună ziua.
-Deci,ai luat o hotărâre?mă întreabă.
-Da,am luat o decizie.
-Te rog să te gândești bine.Dacă iei o decizie,nu mai poți da înapoi.
-Știu asta.
-Deci..?
-Deci,aleg să îl scoți pe Cristian din închisoare cu orice preț.
-Mhm,se vede că îl iubești.spune și soarbe din cafea.Oh,iartă-mă,sunt nepoliticos.Vrei și tu o cafea?
-Da,aș vrea una,dacă se poate.
-Sigur.îmi spune.
-Ai un aparat foto?întreb observându-l pe un raft.
-Da,mai am nevoie uneori pentru cazuri,nimic interesat.
-Aha.spun iar acesta pleacă în bucătărie.Și,mă pot uita puțin?întreb dar nu m-a auzit.Am luat aparatul foto și l-am deschis.Am rămas șocată de un videoclip făcut cu acel aparat.L-am scăpat din mână,auzindu-se o bubuitură.
-Ți-am zis să nu umbli!îmi spune nervos și trântește cana cu cafea de gresie,făcându-se mii de cioburi.
-Cum poți să faci asta?
-Uite că pot.
-Cum poți să obligi femei să se culce cu tine pentru a le ajuta cu un amărât de caz,și pe deasupra să mai și filmezi toată scena?îl întreb curgându-mi o lacrimă pe față.
-Fac ce vreau.Și stai liniștită,prețul ăsta îl vei plăti și tu,pentru a-ți salva iubițelul.Sau vrei să rămână pentru totdeauna închis?spune ca un psohopat.Prin vocea și tonul meu,parcă îl regăseam pe tatăl meu.
Mi-am luat haina și geanta,și am plecat repede din apartament.
-N-am vrut să te sperii,iubito..i se aude încet vocea psihopatului din casă.
