Prin Ploaie Și Foc

#1

Se uită la mine și mă întreabă:
-Vorbești serios? Mă despart de tine, iar tu nu verși nici măcar o singură amărâtă de lacrimă? Ultimii doi ani nu au însemnat nimic pentru tine?
-Ba da, dar nu am de ce să plâng. Am pierdut mai multe persoane în 16 ani cât nu o să pierzi tu o viață întreagă. Persoane pe care nu am să le mai văd vreodată.zic scriind în telefon un mesaj către mătușa Katty.
-Doamne,ai inima de gheață. De gheață!strigă la mine apoi pleacă furios.
Max a fost cel mai bun prieten al meu până în clasa a VIII a când mi-a mărturisit sentimentele pe care le avea cu adevărat pentru mine. Astăzi totul s-a terminat. Am terminat totul fix în ziua în care împlineam doi ani de relație. Dar cu toate acestea, nu simt nevoia să plâng.
Mă duc la cimitirul de lângă parcul central și merg spre mormântul bunicului meu.Cumpăr două garoafe de la tarabele din fața cimitirului și merg spre mormânt. I-aș fi luat trandafiri, dar niciodată nu i-au plăcut.
"Trandafirii sunt florile unei iubiri, a unei vieți monotone. Crinii însă, acestea sunt florile purității, sincerității și ai iubirii adevărate." Vorbele aceste mi le-a zis în ziua în care Max mi-a adus un trandafir în ziua în care am făcut o lună.
***
-Bună, Katty. Ce faci?îmi întreb mătușa sărutându-i objrajii îmbujorați.
-Bună,draga mea. Ce să fac...niște cartofi prăjiți cu ouă.
-Oh, ok. Mă duc să mă schimb.
-Bine,scumpo. Vii la masă după.
-Ok.

Nu, nu sunt genul de tipă cu vilă cu piscină, Audi RS5 și bani de nu știu să ii număr. Nu îmi permit nici haine de la nu știu ce designer. Nu sunt nici la o școală privată unde toți au fițe și figuri.
Eu sunt Daniela. O fată obișnuită. La un liceu de stat, unde am colegi obișnuiți, oameni de rând. Stau cu mătușa mea deoarece este singura rudă pe care o am. Doar ea a mai rămas de la incendiul care ne-a cuprins casa în urmă cu doi ani. Din cauza depresiei și a nesiguranței, m-am închis în mine. Max a fost singura persoană în care aveam încredere. Dar, s-a ales praful de tot.
Ies din cameră și mă duc la bucătărie. Mă uit în frigider căutând un suc, dar, mă mulțumesc cu o sticlă cu apă minerală.
Mă așez la masă și încep să mănânc alături de Katty.
Ora 20 își face apariția și mergem în sufragerie pentru a ne uita la un film, la fel ca în fiecare sâmbătă.
La ora 22 se termină filmul, iar noi mergem în camerele noastre. Mâine, fiind duminică, avem prânzul cu familia Tunder.
Familia aceasta a fost singura noastră sursă de bani și cazare cât a fost casa noastră în renovare,sau mai bine zis în contrucție,deoarece incendiul a distrus-o aproape în totalitate.
Stăteam în pat și mă gândeam la tot. La viața mea. La ceea ce mi se întâmplase.
La viața mea de rahat.