Ultimul tren

"The truth is not always pink.."

Totul a inceput intr o zi de toamna , seara , la ora 20:00 , cand Max avea doar 12 ani .
Parintii lui nu aveau cea mai buna relatie ...cea mai buna comunicare ...mama lui Max se simtea din ce in ce mai rau ..se vedea ca nu mai are mult de dus. Max nu stia despre ce era vorba , nu stia de boala mamei lui , dar micutul stia insa ca ceva e in neregula si il intrebase pe tatal sau cu vocea joasa:

   —Tata,ce se intampla cu mama? E palida la fata, ochii nu ii mai sclipesc ca inainte, capul ii este plecat iar glas de abia ca mai are.

Tatal , cu lacrimi in ochi si fata rosie , a considerat ca a venit timpul ca Max sa stie despre boala mamei , spunandu-i:

    —Max, pana acum ai fost mic si nu puteai intelege prin ce trece mama ta ,dar acum ai crescut si e timpul sa stii....mama ta sufera de o boala de ceva timp si nu am vrut sa te suparam ..sa iti facem urâtă  viata de copil inocent . Insa niciodata nu am vazut-o asa..mama ta se simte foarte rau acum Max si trebuie sa ii fim alaturi orice s-ar intampla! Promite-mi ca o sa fii puternic indiferent de situatie!

    —Promit, tată...

Max stia că ceva nu o să fie bine din vorbele tatălui său, căruia niciodată nu îi auzise vocea tremurandă si pe care niciodată nu îl văzuse atât de nesigur si speriat.

Pe zi ce trece Max devenea din ce in ce mai trist 
..situatia mamei sale se agrava , dar Max inca mai spera la o minune . Se ducea in fiecare zi , după școală, la magazin si îi cumpăra tot ce avea nevoie , începuse sa îi găteasca mancare impreună cu tatăl său..Max avea mai multa grijă de mama lui decat de el însuși..ceea ce e si normal intr-o asemenea situație..

Tatăl devenise foarte incordat , nu putea accepta ideea ca soția lui nu o sa mai fie in câteva luni ...săptămâni sau poate chiar zile. Începuse să nu mai vină acasă decât o data pe săptămâna doar pentru a nu o vedea în felul ăla , zăcând pe un pat de lemn cu o patură alba pe ea. Lui Max ii era greu fara tatal sau , deoarece el avea toate responsabilitățile.

Gândea el: 'daca mamei i s-ar intampla ceva, toata vina va fi a mea pentru ca nu am fost in stare sa am grija si de ea si de casa !'

Dar micutul Max se învinovațea degeaba , pentru ca orice ar face sau el..sau tatal..sau oricine ...mama lui nu se va face mai bine.

—Mama nu o sa mai zambeasca din nou ca atunci cand ma ajuta la teme in camera mea micuță de lemn, nu o sa mai alerge cu mine prin curte, nu o sa mai faca mancarea ei clasica ,dar gustoasa , care mirosea in toata casa si mă bucura ...nu doar pentru ca veneam de la scoala flămând, ci și pentru ca atunci era un moment magic , cand se adunau toti in jurul mesei si isi povesteau tot ce s-a intamplat in ziua respectiva ..mai pe scurt...mama nu va mai fi mama..