Creveți Cu Susan

Zeița

(asta-i dubioasă..mai bine treci la următoarea)

Un cap albastru,
Mic și tare,
Cu par albastru,
Lung , strălucitor,
Ochi albaștrii,
Cei mai frumoși,
O față albastra,
Expresivă , elegantă,
Are corpul perfect,
E o zeiță.
Albastru,Albastru.
Alb și albastru.
Haine albe..
De culoare laptelui..
Îi acoperă corpul..
Corpul albastru,
Al zeitei noastre.
Când te uiți în gol ,
La orizont,
La stele,
La baloanele zburătoare,
Îi vezi mereu capul.
Capul și fața,
Capul ei acoperit de-un par albastru .
Un par bălai îi acoperă capul.
Capul ei albastru.
Tăcere.
Ea tace și nu zice nimic.
N-a spus nimic toată ziua.
Tăcere.
E calmă și obosită.
Nu a vorbit cu mine.
Tăcere.
Se uita la reflecția ei.
Și îi observă pe alții.
Tăcere.
E doar un fundal.
Doar un peisaj banal.
Tăcere.
Știe că va rămâne acolo mereu.
Complet ascunsa la vedere.
Tăcere.
O văd și o ignor .
Nu mă vrea pe lângă ea.
Tăcere.
Nu mai merg la balon că ieri.
Nu mai merg la balon că în fiecare zi.
Tăcere.
Da , merita aceasta tăcere.
Singurătate , fara vedere.
Tăcere.
Încheie într-o notă sumbră.
Zeiță mărturisește că e doar o umbră:
Cerul.