-Te urăsc din toată inima mea,Cristian!spun aruncând poza cu el și târfa aia pe jos.
-Nici tu nu ești mai presus.Ce te-ai gândit,că nu aflu că te-ai culcat cu avocatul în timp ce eu eram la pârnaie?
-Dacă măcar ai știi motivul,prostule.spun plângând.
-Ce aveți mă,s-a umflat orezu-n voi?strigă Vlad apoi ne desparte.
-Te-am iubit ca prostul,curvo!Ia hai,ciocu' mic și joc de glezne.îmi spune apoi deschid ușa și ies trântind-o.
După un minut apare Vlad,cu bagajul meu în mână.
-Îmi pare rău,Mara.îmi spune.Eu o să încerc să-i spun adevărul,însă la cat de nervos e nu cred că mă ascultă.
-Nu mai contează oricum.Cristian e trecut pentru mine.
-Ok,eu nu mă bag.Vrei să o sun pe Andreea,să mergi la ea?
-Da,te rog.Chiar nu vreau să merg acasă.
***
-Of,Mara,lasă-l dracului.Nu te mai gândi la el.
-Nu pot,Andreea,nu pot.spun plângând în brațele Andreei.
-Nu mai plânge,te rog mult.îmi spune.Am o idee,poate ma uiți de toate problemele astea.
-Uimește-mă.spun ridicându-mă.
-Mâine oricum e ziua mea.Părintii mei pleacă diseară la Susai,și voi da o petrecere.Ce părere ai?
Oh la naiba,am uitat de ziua ei.
-E o idee bună,îmi place.Dar ar trebui să trimiți invitații,nu?
-Da,ai dreptate.îmi spune.
***
Azi e ziua Andreei.Mi-am petrecut toată seara plângând și întrebându-mă cu ce am greșit să merit toate astea.
Insă,de dimineață,am fost și i-am luat ceva special prietenei mele.
Am cumpărat două bilete spre Paris,pentru ea și Vlad.De mică voia să călătorească ca mătușa ei,și era foarte pasionată de Franța,știe franceza aproape la perfecție.
Și cred că o va face și mai fericită faptul că va fi și Vlad cu ea.
***
Invitații deja au ajuns,mai lipsesc Vlad,si...Cristi.
Vlad mi-a spus că i-a pregatit ceva foarte special,mă aștept la orice.
-Au ajuns și băieții,hai să mergem la masă.îmi spune Andreea.
-Bine,hai.spun și mă așez pe scaun.
-La mulți ani,iubito.îi spune Vlad Andreei,iar apoi o sărută.
-La mulți ani.spune Cristi și îi dă cadoul,apoi o pupă pe obraz.
-Multumesc,băieți.Luați un loc.spune Andreea.
După ce s-au pus și Muntenii jos am început să mâncăm din pizza aia gigantică.
Cristian se uita la mine din când în când,iar când îmi întorceam și eu privirea către el,se uita în altă parte dezinteresat.
S-a lăsat liniște în casa imensă a Andreei,până când nebunul de Andrew a început să țipe.
-Ba!țipă el.
-Da.răspundem toți.
-Hai să jucăm adevăr și provocare.
-Hai.zice Vlad apoi mergem toți pe covor.
După mai multe runde,Maria a picat să-i dea o provocare lui Cristian.
-Hm,dragă Cristi.spune ea.Te provoc să-ți dai tricoul jos.
Cristian și-a dat tricoul jos.Maria și-a mușcat buza de jos.Mă enerva la culme cum se uită la iubitul meu,mă rog,fostul.Dar nu-mi pasă,nimeni nu mi-l ia.
Am făcut același gest,iar când Cristian m-a văzut,mi-a zâmbit pervers.
***
-Andreea,spune Vlad,cadoul meu pentru tine este ceva foarte special.Sper să îți placă.
-Normal că o să îmi placă.spune aceasta zâmbind și luându-l de mâini.
A despachetat cutia,și era un inel.
-Lasă-mă pe mine,te rog.spune Vlad si se asează în genunchi.Doamne,am repetat asta de zece ori înainte să vin aici,dar încă am emoții.Andreea,vrei să fi soția mea?Știu la ce te gândești,ai 17 ani,dar nu trebuie să ne căsătorim acum,vreau doar să te știu a mea tot restul vieții mele.
-Taci,nu mai da explicații,normal că accept.spune Andreea și îl sărută.
Sunt foarte fericită pentru ea.Ei doi sunt un cuplu minunat,chiar se merită unul pe celalalt.
După scurt timp toți s-au împrăștiat.
Eu eram singură la masă,cu paharul de vin lângă mine,plângând,restul dansau.
Mi-e așa dor de el.Ce-mi faci tu mie,Cristian?
Dintr-o dată a apărut chiar el lângă mine,luându-mi paharul din mână.
-Ce tot faci?îl întreb.
-Să nu te ma văd vreodată cu ăsta în mână,clar?îmi zice.
-Măcar odată in viața ta poți trece peste orgoliul și încăpățânarea asta și să mă asculți?
-Ia zi.
-Tu chiar nu poți să îți dai seama că am făcut totul pentru tine?Că am acceptat să o fac pentru prima dată cu un obsedat sexual ca să te pit scoate din închisoare?
-Ce?
-Da,dacă nu o făceam,nu accepta cazul,și era singurul avocat care te putea ajuta.
-Doamne,ce prost sunt.Ești bine,ești ok?spune devenind îngrijorat.
-Fizic da,însă psihic nu.îi spun iar acesta se apropie din ce în ce mai tare de mine,dând naștere unui sărut.
-De acum,voi fi mereu lângă tine,nu voi mai permite ca nimeni să-ți mai facă rău.
-Îmi pare rău să te anunț,dar mă descurc singură.Și acum,du-te la târfa aia,distrează-te cu ea,că na,ești bărbat și asta trebuie să faci când te enervezi.spun și plec de la masă.
