Era o zi splendida de vara , soarele stralucea nestingherit pe cerul senin fara nici o picatura de nor , fluturii se jucau prin lanurile de flori , albinele zumzaiau fericite prin gradina prospat udata iar randunelele cautau hrana pentru puisorii lor , aflati in cuiburile bine asezate printer ramurile copacilor , prin scopuri de copaci sau pe sub stresinile caselor.
Toate acestea se petreceau mai odinioara in gradina unui batranel de saizeci si cinci de ani , care avea multe amintiri placute dar si triste daca as putea zice . La vremea lui a fost un mare aventurier ca pe vremuri , calatorea prin toata lumea vazand locuri si lucruri noi dar a si cunoscut multi oameni diferiti , fata de cei pe care ii cunostea . A adus o viata plina de peripetii trecand prin toate primejdiile si prin multe necazuri , dar a avut parte si de multe lucruri pe care a avut cu cine sa le imparta , un bun prieten care a fost alaturi de el si la bine si la greu , un prieten de nadejde pe care se baza mereu .
Astazi sta in odaia lui , asezat in fotolui din lemn de nuc captusit cu catifea , cu pipa in gura si isi aduce aminte de vremurile lui bune dar si de cele mai putin bune.
In fiecare seara lasa usa de la odaie usor deschisa isi pregatea pipa lui renumita cumparata ca suvenir din marele port din San Francisco si se aseza comod in fotoliu asteptand ca din clipa in clipa sa intre zburdand copiii de toate varstele . Acestia se asezau in jurul lui nerabdatori si cu urechile ciulute sa le povesteasca ce se intamplase de-a lungul calatoriei si uimindu-i e toti copiii cu stilul lui bland de a povesti si intamplarile lui uimitoare prin care au trecut , copii erau incantati si tot odoata dezamagiti ca in curand se intuneca afara si trebuie neaparat sa plece fiecare la casa lui si de fiecare data meterminadu-si povestea.
Dar nu numai copiilor le placeau povestile frumoase , ci si celor din sat , dar acestia nu prea aveau timp fiind mereu ocupati cu treburi gospodaresti sau cu treburi pe campuri si odgorii . Inteleptii satului adica cei mai batrani l-au sfatuit ca cel mai bine ar fi pentru toti sa scrie o carte in care sa-si treaca toata povestea si sentimentele traite de la inceputul calatoriei lui pana la stabilirea lu in acest sat.
Totusi a fost convins cu greu sa ia aceasta decizie dovedindu-i ca era o ideie chiar buna si asa a si fost .
Fiind batran nu mai era in putere sa scrie cartea , avand nevoie de ajutor care sa scrie dupa dictare , asa ca a cautat un ficior care sa scrie frumos dar si destul de rapid de mana care sa aiba timp sa scrie . In fiecare zi de dimineata baietanul in jurul a douazeci si unu de ani venea cu un caiet destul de gros si cu un creionas si insemna orice ce spunea batranul , oriunde era batranul feciorul il urma , toate acestea au durat cam cinsprezece , saisprezece saptamani platindu-l cu zece lei pe fiecare zi lucrata .
In tot acest timp batranul nu se simtea singur deloc , de si locuia singur intr-o casa veche cumparata de la un negustor care a decis sa vandl casa nemaiavand nevoie de ea , dar il avea alaturi pe flacaul care statea cu el de dimineata pana seara, in fiecare dimineata venea iar seara tarziu pleca la casa lui. Era un baiat mare , zvelt inalt cam de un metru optzeci , chipul palid si rumen de soare , parul masliniu putin lung , imbracat in straie populare mostenite de la bunicul sau . Statea la marginea satului intr-o casa nu chiar mica alaturi de parinti si de cei trei frati si de cele doua surori mai mici decat el.
Fiind cel mai mare trebuia sa aiba grija de cei mici care faceau numai nazbatii , vara se fugareau toata ziua prin gospadarie radicand un praf de ziceai ca trece vre-o turma de animale sau asa ceva , iar cei mai maricei se duceau prin gradini la vecini si furau fructe de prin copaci apoi veneau in fuga acasa ascuzandu-se dupa casa si mancand cu o pofta fructele de-ti venea sa-ti faci cruce .
Parinti lui erau doi oameni obisnuiti nu prea instariti dar care mostenise de la parinti lor destul de mult pamant cat sa-l munceasca si sa scoata ceva profit de pe urma lui .
Lui Petrica nu-i placea chiar deloc sa se ia cu cei mai mici fugind tot timpul dupa ei si mustrandui ci mai degraba ar prefera sa munceasca cot la cot cu parinti lui , asa e , pe feciorul nostru il chema Petrica , numele vine de la Sfantul Petru deoreace s-a nascut in tipul postului Petru si Pavel , dar lumea il striga Petrisor , fiind o familie credincioasa mai toti purtau nume de sfinti precun Ionica , Maria , Gheorghita , Constantin si altele , dar sa nu ne abatem de la subiectul nostru . Si cum ziceam Petrisor era in slujba batranului acceptand din prima dar la inceput parintii lui Petrisor nu au fost de accord spunand ca el nu are ce cauta acolo si ca are alte treburi mai bune de facut decat sa stea dupa urma unui bosorog si sa scrie intruna toata ziulica cat este de mare pentu niste maruntis , revoltati satenii au incercat in fel si chip prin toate metodele sa-i convinga cineva , pana cand intr-o zi mai exact intr-o duminica pe cand lumea mergea la biserica sa asculte slujba in timp ce toaca si cele doua clopote din turnul biserici faceau un zgomot aproape asurzitor ,in acea zi veni si batranul sa asculte slujba si sa vorbeasca cu parinti lui Petrisor care erau si ei la biserica . La terminarea slujbei toata lumea se indrepta spre casele lor insa batranul iesi din biserica si se opri pironit langa intrare cu ochii atintiti spre usa asteptand venirea celor doi , la inceput au refuzat sa poarte o discutie cu acesta spunand ca nu au ce vorbi desi pana la urma batranul folosinduse de prilejul aflat in curtea bisericii i-au convins pana la urme sa-l asculte ce are de spus asa ca parinti convinsi de vorbele intelepte ale batranului l-au lasat pe Pertisor sa-l ajute pe batran sperand ca va face nu numai un bine batranului ci si intregului sat , ce o fi discutat ei acolo numai ei stiu.
Si uite asa inceput totul , fiecare cuvant era notat in caiet pana ce a umplut caietul numai de povesti minunate . La inceput nu a fost deloc usor pentru nici unul dintre ei , Petrisor nu intelegea ce spunea , iar batranul repeta de n ori aceiasi fraza si mereu intrebandu-l unde a ramas .
Casa eroului ca asa il numeau satenii pe batrani Eroul , era tocmai in capatul celalalt al satului la vreo doua tre sute de metri departare du ultima casa , aflata la marginea drumului . Erau una dintre cele mai frumoase case din sat dupa cea a primarului , preotului si poitistului care erau cei mai instariti din sat , eroul nostru avea o casa cu o structura nu chiar uniforma as putea zice zugravita frumost pe dinafara si pe interior si pictata doar pe dinafara cu elemente specifice taranesti , in fata avea un spatiu verde unde tinea cativa puisori de gaina inconjurati de un garduleti numai bun incat puisori sa nu poata sa fuga . In spatele curtii avea plantati recent catva pomi fructiferi exotici cumparati din alte colturi ale lumii care sa se adapteze mediului de viata de la tara.Pentru unii curtea din spate era chiar un adevarat paradis , si totusi nu era chiar asa de mare . Multi sateni veneau sa-i viziteze frumoasa gradina , mai ales in zilele de sarbatoare cand toata lumea cu mic cu mare veneau sa petreaca canteva momente admirand privelistea minunata stand intinsi la umbra vre unu copac si gustand cate un fruc exotic . Gradina se afla tot in spatele casei acoperita de umbra copacilor inati care inconjoara gradina , umbrind locul acoperit de flori multicolore si parfumate care imbie locul.
Zona era incantatoare , cu multe flori si copaci de tot soiul , Eroul mai iubea animalele foarte mult , asa ca in fiecare zi venea in spatele curtii sa hraneasca pasarile ce aveau cuibaris printre copaci sau mai verifica stupul de albine care zburau din floare in floare adunand polen, acolo isi petrecea mai toata ziua stand si admirand cum mama natura isi urmeaza cursul , dar si lui Petrisor ii placea in curtea din spate , decat sa stea pe prispa din fata si sa auda cum puisorii ciripeau intruna si uneori chiar enervandu-l , pe langa scrisul cartii Petrisor il mai ajuta si prin gospodarie , ba mai dadea mancare la pui , ba mai uda florile si copacii , ba mai culegea fructele dintr-un pom si tot asa pana ce venea seara si nu scrisese nici un cuvintel in caiet, iar lui Petrisor nu-i parea rau deloc , chiar ii placea sa-l ajute si pe deasupra ii parea bine deoarece si ziua aceea se punea la socoteala pentru plata.
Toti satenii erau nerabdatori , aproape toti ca unii nici nu stiau a cetii , asa ca aceia doar ascultau de pe la altii cum povestesc unul altuia cele citite
Dar sa nu va mai tin pe jar povestindu-va verzi si uscate cand eu pot a incep sa spun povestirile fiindca si eu am citit-o si mi sa parut o carte minunata , asa ca am sa incep sa ve-o povestesc si voua din cele amintite , povestea incepea cam asa ………………………………………………
