Farmecele padurii intunecate

CAPITOLUL I - MUTAREA IN NECUNOSCUT

Eliza se obisnuise usor cu viata de la tara.

Trecusera deja cinci ani de cand familia Ene se mutase in acel satuc mic si izolat ,departe de problemele si greutatile vietii de oras.Eliza ,care avea atunci zece ani primise destul de greu vestea mutarii.Cuvintele rostite de parintii ei in acea zi ii rasunau si acum destul de vag in minte: "Eliza,trebuie sa iti spunem ceva important...".Eliza nu isi mai vazuse niciodata parintii atat de ingrijorati ca in acea zi.Acestia incepusera prin a-i spune cat de mult o iubesc si cat de mult regreta vestea ce avea sa urmeze.Fetita se sperie putin la auzul acestor cuvinte si la vazul fetelor triste din fata ei,dar nu isi schimba expresia serioasa de pe fata.Cand discutia se termina Eliza ramase nemiscata.Nu intelege de ce banii sunt atat de importanti si de ce trebuia sa renunte la viata minunata pe care o ducea din cauza lor.Parintii ii spusera ca noua resedinta a familiei era la mai bine de sapte ore de mers cu masina ,ceea ce insemna ca nici unul dintre vechii ei prieteni nu avea sa o mai viziteze.Acest gand o facu pe Eliza sa se simta si mai rau ,iar expresia care pana in acel moment ramase serioasa si destul de calma se transforma intr-un plans isteric acompaniat de sughituri si suspine.

Cand vazuse pentru prima data satul si casa in care urma sa locuiasca ,Eliza ramase usor uimita.Satul se afla la marginea unei paduri mari si dese de arbori prin care trecea un râu.In fata satului se intindea un camp.Mama si tata ii spusera ca acolo urma sa lucreze tata,care isi pierduse vechiul loc de munca.Mama avea sa continue sa picteze minunatele ei tablouri.Masina se opri si familia putu in sfarsit sa isi dezmorteasca muschii dupa drumul cel lung.Eliza sari din masina si ramase cu gura cascata in fata micii casute care avea sa fie noua ei casa. Trebuia sa recunoasca,casa nu era urata deloc.In fata acesteia se inaltau doi arbori uriasi iar mai incolo erau insiruite mai multe coloane cu flori frumos colorate.Arata ca una din casele pe care le vazuse ilustrate in cartile ei de povesti,tot ce mai lipsea era o bunicuta care sa stea in fata ei cu o pisica in brate.Eliza inspira aerul proaspat al padurii in timp ce parintii ei se uitau zambind la ea."Poate ca totusi o sa imi placa aici",isi spuse ea si un zambet larg ii colora fata.