Farmecele padurii intunecate

CAPITOLUL II - UN CADOU NEASTEPTAT

Din ziua in care se mutasera,Eliza inepu sa indrageasca din ce in ce mai mult viata la tara.Petrecea mult timp in padure urmarind si studiind animalele salbatice care pur si simplu o fascinau.Eliza simtea o prezenta magica in jurul casei si in padure.Simti acesata prezenta inca din momentul in care puse pentru prima data piciorul pe acel pamant.

Eliza se trezi,se intinse si vru sa se ridice din pat dar se lovi de ceva.Era o cutie mare,impachetata intr-o hartie frumos colorata.Pe marginea cutiei se puteau observa cu usurinta trei gauri rotunde.Eliza rupse cu grija ambalajul si deschise usor cutia. Doi ochi mari,stralucitori si verzi o priveau curiosi.Fata lua mica creatura blanoasa in brate si ii mangaie blanita neagra si catifelata,simtind parca un fior pe sira spinarii. Se auzi o usoara bataie in usa,alte doua perechi de ochi isi facura aparitia de dupa aceasta privind curiosi catre mica creatura blanoasa si catre fata care acum lacrima de bucurie.

"Ti-am spus eu ca o sa ii placa,Oli".

"La multi ani,Eli!"strigara cele doua capete de dupa usa ,intrand si imbratisandu-si cald fetita care implinea azi 15 ani.

"Oh,tata, e cel mai frumos cadou pe care il putem primi vreodata!".

"Si ,te-ai hotarat ce nume o sa ii pui?"intreba mama curioasa.

"Inca nu stiu...raspunse Eliza ganditoare ,o sa mai mai gandesc si am sa va spun"

"Foarte bine,dadu mama aprobator din cap,sa vi in bucatarie,te mai asteapta o surpriza delicioasa acolo!"

Si cu asta se facu din nou liniste in micuta camera a Elizei,care acum nu mai parea atat de goala.Fata se mai uita o data la noul ei prieten blanos soptindu-i zambitoare:"O sa fim cei mai buni prieteni"

Eliza se indopa cu delicioasa prajitura cu ciocolata a mamei dupa care isi lua noul prieten in brate si o zbughii spre padure.Padurea devenis locul preferat al Elizei si era normal sa vrea sa isi duca noul prieten acolo.Il lasa din brate iar acesta pasi sfios prin iarba uda a diminetii.Nu trecu mult timp pana cand pisicuta incepu sa alerge dupa fluturi si sa faca tot felul de giumbuslucuri care mai de care.Eliza statea lange ea si o privea distrandu-se copios.

"Joaca-te cu mine!"i se paru Elizei ca aude.Fata se uita in jur dar nu vazu pe nimeni.Singurele vietuitoare de prin preajma erau ea si pisicuta.Dupa ce mai auzi o data aceleasi cuvinte Eliza incepu sa se ingrijoreze,lua pisicuta in brate si vru sa se intoarca acasa,dar auzi din nou pe cineva vorbind. De data asta era sigura;cuvintele ieseau din gura micii fapturi pe care ea o tinea in brate.Se uita la animal cu ochii cat cepele nevenindu-i sa creada."Ce bine,in sfarsit m-ai auzit!"strigase pisicuta entuziasmata.Eliza nu stia ce sa raspunda asa ca spuse ce ii veni prima data in minte,ceea ce am fi zis probabil cu totii:"tu vorbest?!?"

"Pai normal ca vorbesc,nu mai sunt un pui atat de mic!"rostise faptura care se afla inca in mainile tremurande ale Elizei.

Eliza,care era complet socata, se gandi cu care dintre multele intrebari care ii stateau pe limba sa inceapa.Pana la urma se hotara sa puna intrebarile pe rand,intr-o ordine cat decat cronologica.Incepu cu intrebarea care i se parea cea potrivita in acel moment tensionat.

"Unde te-au gasit mama si tata mai exact?"

"Pai,eu m-am nascut aici in padure,mama ma antreneaza la vanat iar azi dimineata a fost prima data cand am avut voie sa ma duc sa vanez singura.Intamplarea face ca tocmai astazi m-am ratacit putin si nu am mai simtit mirosul mamei,lucru care m-a impiedicat sa mai gasesc drumul spre casa.Cand parintii tai m-au gasit, erau tare fericiti si pareau prietenosi,asa ca m-am hotarat sa ma duc cu ei.

"Wow,esti destul de vorbareata pentru o pisica asa de mica...dar ce tot nu pot sa inteleg este cum de poti vorbi cu mine sau mai precis cum de te pot intelege?

"Asta nu prea stiu nici eu...mama mea spunea tot timpul ca stam in padurea asta pentru ca aici se intampla ceva magic,dar nu am inteles niciodata la ce se referea.Ei,banuiesc ca acum stim amandoua"

"Intotdeauna am simtit ceva ciudat in aceasta padure,iar acum se pare a aceasta padure chiar este magica!"

Uimirea de pe fata Elizei se putea citi foarte clar,intelegea in sfarsit ce era cu adevarat ciudat la acea padure.Sau cel putin credea ca intelege.