E ciudat cand se ajunge la momentul in care vrei sa inceapa scoala. Dorul de colegi,pauzele galagioase,dansurile pe banci,"bataile",jocurile gen mimatul profesorilor si altele- aceste lucruri alcatuiesc partea distractiva a scolii asteptata de mine. Nu astept inceputul scolii,ci mijlocul ei. La inceput e perioada testelor initiale,primele note,stres,pe cand in lunile noiembrie-aprilie sunt dor zilele banale de scoala,poate prea obisnuite.
Pentru mine prima zi de scoala de acum doi ani a fost groaznica. Mai exact,prima saptamana. Eram "cea noua" si asta ma rusina enorm. In primele 2 zile m-am pierdut de 6 ori pentru ca ieseam ultima din clasa si nu-mi dadeam seama in ce directie a luat-o turma mea. Eram penibila in momentele in care,stand in fata unei sali de clasa,intrebam pe cine vedeam unde e clasa mea si raspunsurile erau variate -erau acele perosane dragute,care nu-mi radeau in fata si doar imi spuneau "pai..in spatele tau",sau aceia garbiti care totusi isi lasau timp pentru "intoarce-te"; in schimb majoritatea radeau si ma intorceau de umeri (sau de cap,nefiind foarte comfortabil si politicos) apoi isi reluau activitatile.Pe scurt,inceputul scolii ca eleva noua a fost doar rusine si teama.
Nu s-au schimbat multe. Slava Domnului,am invatat toate clasele intr-un timp scurt,dar inca imi mai pierd grupul si asta e o treaba foarte grea uneori,pentru ca prietenii mei chiar stiu sa se faca nevazuti accidental. Normal,toti avem prietenul sau prietenii aceia care "au dureri de cap","migrene" si (in lipsa lor de idei) chiar"indigestii" in zilele testelor,sau in ora testului.
CITEȘTI
Adevar ascuns
Non-FictionO carte,un roman,un cantec sau o poveste,toate despre dragoste si frumos. Aceasta e descrierea vietii unei fete care nu crede in toate astea.
