Nu pot spune ca viata e ceva ce nu merita trăit. Merită. Dar trebuie sa avem grija cum o trăim. Nu te avânta prea tare ca riști sa sfârșești mort. Nu alerga prea repede ca sa o trăiești pentru ca s-ar putea sa se termine urat.
Adolescența e deseori perioada in care credem ca suntem sau suntem goi in interior. E chiar un sentiment oribil sa simti in fiecare zi cum te roade pe dinăuntru vina ca, in timp ce tu trăiești o viata de milioane, altii se lupta pe paturi de spital cu diferite boli. Aveam o prietena care, din păcate, a pierdut jocul vietii. O chema Lara. Nu era ca restul. Era foarte diferită. Radea cu toti colegii, lua note bune, era cea mai sociabila din tot liceul si, totusi nu era ce pretindea a fi. Din păcate, ea nu avea cea mai roz viata, pe care toata lumea credea ca o are. Am vrut doar sa-i stiu secretele, am vrut sa ma apropii de ea, sa ma împrietenesc cu ea, sa socializez. Ciudat este, ca eu nu prea sunt asa prietenoasa. Am încercat sa-mi fac o noua amica. Sper ca macar ea sa ma inteleaga si vice-versa.
Lara este ca restul fetelor indragite de lume. Frumoasa. Nici eu nu inteleg de ce ea este asa de nefericita. Ar putea fi cu orice baiat din scoala asta, ar putea castiga la Miss, ar putea face multe cu frumusetea ei. Si nu e doar frumoasa, e si deșteaptă cum am zis. Are cele mai bune note din clasa. Si atunci, ma intreb si eu si voi, de ce e asa trista?
Heeya, am facut si o carte asa, dupa ce mi-am sters celălalt cont ca o desteapta :)) scuze, so cineva vrea sa citeasca aceasta carte e bine venit. Eu nu vreau sa fac lumea pe aici sa devina depresiv sau ceva. Eu chiar vreau sa ajut :) so, sper sa postez repede urmatorul capitol, plus ca voi reposta si The Prisoner :)
-hemmy :3
