Written In The Scars

17. Speram să uit

La naiba, deja băusem prea mult. Johnson încercase fără succes să mă convingă să nu mai beau, dar nu aveam de gând să mă opresc. Îmi înnecam amarul știind că oricum mâine totul va reveni la normal. Însă măcar pentru câteva ore să uit de drama din jurul meu.

Sam nu îmi adresase niciun cuvânt toată noaptea, Jack era la bar, înconjurat de fete care ii dădeau târcoale, iar Jay... Jay era în apropierea mea cu o fata. Îl priveam bucuroasă... într-un fel. Spun bucuroasă pentru că nu stătea după fundul meu. Eram o epava, iar el nu avea nevoie de așa ceva. Însă știa că mereu va fi special pentru mine.
O tinea pe frumoasa blonda de talie, ea fiind agățată ca o iedera de el, însă când aceasta s-a aplecat să îl sărute, el m-a privit pe mine. Neștiind ce sa fac sau cum să reacționez și să nu îi stric momentul, am dat din cap în semn de aprobare, iar apoi a sărutat-o. Nu era și cum avea nevoie de aprobarea mea, dar probabil nu voia să ma simt eu nașpa având în vedere toată situația de căcat în care ma aflam.

Singura și beată.
Noul meu motto în viață.

- Mia, un shot.
Apare Skate din spatele meu cu păhărelul plin de lichid transparent și mi-l pune în mână fără ezitare.

- Skate, cum aș putea să te refuz??
Râd și dau bautură spirtoasa pe gât simțind cum mă arde pe dinăuntru. Se prea poate să mi se faca rău, amestecasem prea multe băuturi deja.

- Bravo, așa te vreau!
I-am zâmbit, îmbrățișând-l apoi.

- Te iubesc!

- Știu, frumoaso. Și eu pe tine.

- La naiba, sunt așa terminată...

- Atâta timp cât mai poți vorbi... E ok.
Izbucnesc în râs. Și da, ma comportam ca o idioată. Dar așa eram când beam. Mereu.

30 de minute mai târziu, nu mai puteam articula aproape niciun cuvânt. Minunat. Mintea mea era vraiște. Niciodată în viata mea nu fusesem atât de beată.

Rușine, Mia...

Mă trecea foarte tare la baie, dar nu știam cum să ajung acolo. Adica mă refer la faptul că eram prea beată ca să fac doi pași. Pe deasupra, simțeam că am să vomit din clipă în clipă. Ok, trebuia să încerc totuși să mă duc la baie.

OK, pot să fac asta!

M-am dat jos de pe scaunul de la bar, am tras aer în piept după care am pornit hotărâtă spre toaletă. Am făcut cam 5 pași înainte să se învârtă camera cu mine și să amețesc. Eram pregătită să injur când două brațe m-au prins și m-am pus pe picioare înainte să mă împrăștii pe podea.

- Să-mi bag-

- Ți-e rău?
Era Sam.

Deja simțeam gustul amar în gura așa că am dat din cap ca disperata pentru ca Sam mă ducă mai repede la baie.

Era exact ca în filmele cu proști. Eu în genunchi, dând afară și mațele iar Sam ținându-mi parul ca să nu îl umplu de vomă.

Majestic.

- Sam, pleacă de aici!

- Am văzut și mai rele, Mia.

Stiam că se referă la momentele în care m-am rănit singură.

- Haide...
M-a prins de cot și m-a ajutat să ajung la chiuvetă ca să mă curăț.

- De ce mă ajuți?

- Nu trebuie să am un motiv. Poate pentru că nu vreau să te vad înnecată în propria vomă.

- Asta a fost-a fost cam d-u-dur...
Îmi era rușine de mine. Cum să ajung în starea asta...

M-am întins ca o maimuță să îl îmbrățișez iar spre surprinderea mea, m-a lăsat. Mirosul lui familiar mi-a umplut nările, făcându-mă să zâmbesc. Deși a ezitat la început, a lăsat-o balta și m-a cuprins ușor de talie. Mi-am cufundat capul la pieptul lui în încercarea de a prelungi momentul.

- Te iubesc, te rog nu mă părăsi.

- Ești beată.

- Și ce dacă? Te iubesc și când sunt trează.

- Te duc acasă.

- De ce îmi ignori afirmațiile?
Am zis pe un ton mai ridicat în timp ca mă îndepărtam de el.
Asta era partea mea beată care avea chef de ceartă.

- Pentru că nu vreau să spun ceva ce o să regret.

- Zi! Oricum nu îmi voi aminti.
Deja mă agitam ca spuma de la șampanie.

- Mia, nu mă face să-

- Spune-o, idiotule, e mai bine decât să nu vorbești cu mine. Spune, orice... Numai nu mă ignora.

- Nu mă enerva, eu nu-s Jack!

- Ai vrea să fi?!
Am urlat la el și ăla a fost momentul în care s-a enervat cu adevărat.

Îți va părea rău.

- Încetează sa te mai comporți ca o târfă! După tot ce ți-a făcut Jack, tu îl lași în continuare să ți-o tragă. Ești slabă, Mia. Și mi-e rușine să te consider prietena mea. Mi-e scârbă de faptul ca alegi să stai lângă un bărbat care te-a lovit și care și-a bătut joc de tine în ultimul hal, care te-a înșelat în văzul tuturor jumătate din relație. El nu te-a ales! Iar tu tot umbli după p-la lui, te înjosești!

Sam a rămas fără aer la finalul discursului său iar eu eram stână de piatră. Niciodată nu mă gândisem că așa se vede dinafară viața mea și că Sam ar crede aceste lucruri despre mine.
Dar avea dreptate, să fiu al naibii dacă nu avea dreptate. Totuși, asta nu îmi împiedica lacrimile să se scurgă pe obraji. Am vrut să aud ce are de zis și am auzit. Mi-a ajuns cu vârf și îndesat.

- Mia, îmi pare-

- Du-mă la cabană.

Speram doar să uit până mâine vorbele lui.