Pare usor momentan...au trecut doar cateva ore de cand esti departe de mine. Departe de mine si de tot ce ne leaga, amintirile noastre impreuna, momentele noastre si clipele ce ne-au legat atat de strans intr-un timp atat de scurt. Tu ai plecat spre drumul tau ca sa iti faci o viata mai usoara, iar eu stau..privesc din departare si astept sa te intorci la mine ca sa ne facem un drum impreuna. Linistea ce s-a lasat in jur e nimicitoare..e sinistra si lipsita de orice vlaga..ai plecat atunci cand aveam cea mai mare nevoie, asa cum ai nevoie de apa in desert..asa cum ai nevoie de o raza de soare in zilele cu ploi torentiale. Ca un uragan ai intrat in viata mea si m-ai devastat atat de tare incat nici nu stiu ce m-a lovit. Sa fie asta dragoste? Poate...cine stie, daca asta e dragoste e a dracului e frumoasa si placuta, dar ce spun aici, ma mint singura..dorul de tine o sa ma macine pe dinauntru atat de tare incat doar fluturii din stomac o sa ma mai tina in viata. Te astept. O sa te astept, ti-am spus asta pana in clipa cand ai plecat. Iti promit ca o sa te astept si asa am sa fac, indiferent cat de greu va fi, indiferent prin cate voi trece singura, indiferent de ce va urma. Sunt aici pentru tine, iar tu esti acolo departe si as da o bucata din mine sa am certitudinea ca si tu oriunde ai fi esti pentru mine. Pasesc singura si trista pe aleea ce ma aduce acasa si ma gandesc ca nu m-am simtit niciodata mai pustie ca acum. Vantul de toamna imi mangaie chipul ca sa imi ofere alinare, saracul de el, ce iluzie isi face, nu stie ca doar mangaierea ta ma alina si ma face sa simt cele mai frumoase sentimente. Pasesc lent pentru ca oricum nu vreau sa ajung nicaieri fara tine, nu mai vad rostul in nimic...sa fie asta dedicare? Eu zic ca da, te simt cu trupul si cu sufletul aproape de mine, dar nu am puterea sa te aduc aici. Ma inec in propriile lacrimi care sunt reci si sarate, dar le las sa cada pe pamantul rece de toamna si sa ude pamantul cu iubire, pentru ca in fond de asta are nevoie si el ca si noi. Ce simt acum e greu de exprimat in cuvinte, dar toti trecem prin asa ceva, momente de iubire cufundate in neputinta de a avea persoana iubita aproape. Iubirea ce ti-o port eu tie cred ca ar putea tine pana se va stinge soarele, pana la capatul lumii si inapoi de un infinit de ori, nu imi ajung toate metaforele din lume sa iti descriu asta, genul asta de iubire trebuie sa fie traita ca sa poata fi inteleasa. Si..pana la urma ce suntem noi daca nu doar niste pioni, niste marionete in jocul asta numit dragoste unde ne punem pe tava sufletul unul pentru celalalt cu riscul de a pierde tot, of ce dezamagire va fi in momentul in care iubirea ce am hranit-o si pe care am crescut-o o viata ne va parasi, peste aceasta dezamagire doar persoanele puternice pot trece, restul...priviti in jur..restul v-a innebuni si nu stiu inca daca se merita, dar eu pentru tine sunt pregatita sa risc si lucrul asta, pentru ca pentru dragoste se da totul sau nimic, nu exista jumatati de masura, pentru ca atunci nu ar fi dragoste. Ochii imi ard atat de tare incat as putea arunca sageti de foc in oameni si asta doar pentru ca tu esti departe, as fi ca mierea daca ai fi aici, as fi ca un pansament pe o rana, as fi floarea ta daca tu ai fi albina si ti-as fi si bucurie ca sa poti zambi. Ochii tai sunt ochii pe care vreau sa ii vad in fiecare zi a existentei mele si in fiecare minut si clipa, sa iti vad ochii tai care ma privesc cu dragoste si care ma fac sa vad rasarituri o mie. Tu esti mai frumos ca orice apus pe care as fi vrut sa il privim impreuna, mai frumos ca marea albastra cu vesnicul ei val care se intoarce mereu la ea, mai frumos ca orice stea cazatoare. Frigul a inceput sa apara si el, nu imi place lucrul asta, as vrea sa te am pe tine aici sa ma strangi tare in brate, sa imi incalzesti inima, sa bem ceai cald si vin fiert si sa ne uitam la filme siropoase, dar nu esti aici...si asta doare pentru ca eu doar stau si privesc monotonia de afara si ma incalzesc doar cu cuvintele ce mi le-ai spus cand ma tineai in brate, in noaptea aia cand m-ai dus sa privim impreuna stelele. O mare de lacrimi imi inunda ochii si le dau frau liber sa isi verse amarul. Ma urasc ca am permis sa fii departe de mine, desi nu am si nu as fi avut nici o putere sa te fac sa ramai aici, langa inima mea. Ploile care sunt afara sunt toate pentru tine, ploi ce reflecta exact ceea ce simt eu, raman fara puteri si usor, usor imi pierd vlaga. Las sa fie toamna si in sufletul meu, ma contopesc cu natura care acum plange si ea impreuna cu mine, plange plecarea ta, te plange pe tine. Te vei intoarce nu? Indiferent daca te vei intoarce sau nu, eu te voi astepta, stii asta. O sa iti scriu, o sa imi pun sentimentele pe tava in fata ta si oriunde. O sa fac stiuta dragostea ce ti-o port lumii intregi.
