Just be happy

Cum a inceput tot

Capitolul 1
  Buna, mă numesc Laura, dar prietenii îmi spun Lara. Studiez la liceul Sfântul Peter din Canada. Părinții mei s-au mutat aici când au aflat că mă voi naște așa că ei stau in Canada de 15 ani.
  Părinții mei credeau că nu pot face copii iar când au aflat că exist au jurat că voi face totul sa fi fericita
  Am o casa modesta, cu doua etaje, dar personalizata.
  Mă trezesc de dimineata și opresc ceasul deșteptător, mă ridic din pat și feresc draperiile lăsând că razele soarelui să pătrundă în camera și deschid geamul pentru a aerisi camera.
  Mă duc să fac un dus fierbinte de dimineata, eram nerăbdătoare să merg la școală. Trebuia să prezint la limba engleza ce ne place sa vedem in tara noastră, Canada. Termin dusul și mă duc la dulap sa-mi aleg hainele de astazi. Mi-am luat o pereche de blugi negrii, un tricou alb, și o vesta crem. Cobor jos, îmi salut parintii și îmi iau micul de jun. Îmi iau tenișii in picioare, ghiozdanul in spate și ies din casa.
  Cum ies o vad pe prietena mea Hannah și mergem spre școală
  Intrăm în curtea scolii. Oh nu !
  Era o bătaie în curtea scolii. Jake îl bătea pe colegul meu, ce.i drept nu prea stăteam cu el, Shawn. Nu puteam sa vad cum băiatul pe care îl plac se bate
  M-am băgat intre ei sa.i opresc ceea ce am reusit, niciunul dintre ei nu puteau să lovească o fata. Când m-am uitat la Shawn am văzut că avea un ochi umflat care începea să se învinețească și îi curgea sânge din nas iar Jake avea buza sparta. Hannah l-a luat pe Jake, fratele ei iar eu am rămas acolo cu Shawn. Am scos un șervețel și sticla cu apa. Am udat șervețelul și i l-am pus la ochi.
  El s-a întins pe iarba, iar eu m-am oferit să-l ajut. A răsuflat și mi-a mulțumit pentru ajutor și a zis să mă duc la ore că voi intarzia.
  - M-am oprit sa te ajut și te voi ajuta, nu te voi lasa singur aici
  -Bine, voi veni și eu în clasa
  Am intrat în clasa unde profesoara de engleza ne aștepta. Când am intrat toți colegii s-au repezit la el iar eu am mers in banca, langa Hannah. In doua minute a inceput ora iar Shawn era deja împreună cu Jake in biroul directorului. Ora trecea iar eu eram din ce in ce mai ne atenta. In sfârșit ora se terminase iar eu am ieșit pe hol. Mi-am lăsat cartea de engleza un vestiar, nu-mi puteam lua mintea de la ce s.a întâmplat azi când am văzut-o pe Carla, era în spatele meu și o auzeam cum tot zicea că nu are ce căuta o fata retrasă din școala ca mine langa un băiat popular, că mă dădeam la Shawn. Ce-i drept nu am făcut asta doar pentru a face o faptă buna dar nu am făcut-o doar că era chiar Shawn. Nu am băgat-o in seama și mi-am continuat drumul către curte când din spate mă strigă Shawn. M-am întors și mi-a zis:
  -Multumesc
  -Pentru ce?
  -Pentru ca m-ai ajutat, fara tine mi-ar fi fost mult mai rău
  - Nu ai pentru ce spun eu bucuroasa
  Apoi mă duc în curtea școlii și mă duc la umbra copacului unde acolo mă aștepta Hannah
  -Ceva ceva? Întreabă Hannah
  -Nimic, doar mi-a mulțumit pentru ajutor.
  -Atat?
  -Da, orice este un început
  Și așa a trecut și prima zi de școală din saptamana, eram din e in ce mai neatentă la ore. Am ajuns acasă, mi-am lăsat ghiozdanul și tenisii și mă duc să mănânc și m-am dus sus. Am ajuns în camera, uitasem că geamul meu e deschis dar mi-a prins bine pentru că era aerul foarte curat, m-am schimbat și m-am apucat sa scriu. Dupa ce am scris am vrut sa ies in parc, așa că am ieșit și am luat telefonul un caiet de desen, un creion, și o pătură.
  Am ajuns in parc unde m-am așezat lângă un copac și am inceput sa desenez
Mi-am imaginat un băiat perfect și fără să îmi dau seama l-am desenat pe Shawn. Era deja ora 18 așa că mi-am împachetat lucrurile și m-am întors spre casa, pe drum ascultam muzica mea preferata, se apucase și să ploaie așa că am inceput sa dansez prin ploaie, era o multitudine de stropi dar  liniștită, de primăvară. M-am temut puțin pentru desen dar am continuat să dansez de parca nimeni nu m-ar vedea.
Am ajuns acasă uda din cap până în picioare, mama m.a văzut cât de uda eram dar nu m.a întrebat de ce, cred că și.a dat seama de ce la cat de tare ploua
  Era ora 19, am luat cina și am urcat sus, la mine in camera, mi-am luat pijamalele, am luat jurnalul care mă aștepta pe birou și am început să scriu in el tot ceea ce s.a întâmplat astăzi. După ce am terminat de scris, am lăsat jurnalul, am tras draperiile. Am stins becul și lampa, am setat ceasul și m-am culcat
  M-am trezit de dimineată, am oprit ceasul, m-am ridicat din pat am tras draperiile ,am deschis geamul, am coborât jos sa-mi iau micul dejun, urc înapoi sus, mă spăl pe dinti, pe față și mă duc la dulap sa-mi aleg hainele de azi. Am ales sa iau o cămașă albă cu niste pantaloni de blugi și o curea neagra, îmi iau pe deasupra o geaca de blug îmi iau niste papuci albi și ies de pe ușă și că in fiecare zi mă întâlnesc cu Hannah
  Am ajuns la școală, mi-am luat cărțile din vestiar și merg in clasa, pare ciudat dar m-am uitat la Shawn și contrar așteptărilor mele s-a uitat și el la mine și mi.a zâmbit Eu și Hannah ne-am pus in banca, a intrat și domnul profesor, și a început ora, am observat ca Shawn se tot uita la mine, dar am continuat să mă concentrez la ora de istorie. S-a terminat lecția și am ieșit pe hol, îmi las cărțile în vestiar și mă duc afara sa îmi termin desenul de aseară din parc, din fericire nu s.a stricat de la ploaie  așa că m-am așezat lângă copacul din curte și l-am continuat. Îmi dau seama că în spatele meu este cineva ar nu am reacționat in niciun mod, crezând că  e Hannah și aud cu o voce de băiat îmi șoptește la ureche
  -Nu credeam că pot fi o sursa așa buna de inspiratie
  As recunoaște vocea asta de la o posta. Era Shawn
  Eu închid repede caietul crezând că nu-si va da seama că nu îl desenam pe el dar cred că era prea târziu.
   Mă uit către el si am văzut că zâmbea la mine. S-a pus și el la umbra copacului m-am uitat la el și el la mine, am închis ochii și am simțit o presiune peste buzele mele. Vad că-i place, și îl las, îl las să facă ce vrea din mine. Deschid ochii, m-am înroșit la față, mă vede, se înroșește si el, el pleacă și îmi spune:
  -Scuze de deranj
  Mă ridic și eu după el și îi spun:
  -Mi-ai făcut cel mai frumos deranj pe care l-am avut
  -Serios?
  -M-ai făcut cea mai bucuroasa ființă de pe lume
  Se intoarce, mă îmbracișeaza și îmi dă un pupic dulce pe frunte și îmi șoptește la ureche:
  -Mă bucur că am făcut pasul asta