CAPITOLUL 1 – FUGA
- Trr…Trrrr…Trrr
- Fir-ar sa fii tu de ceas. Cand este somnul mai dulce atunci apari si tu. Am bajbait pe intuneric dupa chestia care mi-a furat somnul si l-am aruncat intr-un colt al camerei, facandu-l bucatele. Duh… iar trebuie sa cumpar unul nou. Oare cate ceasuri am cumparat in ultima luna?
Am apucat perna si m-am ghemuit mai strans macar sa mai stau in pat 10 minute, inainte de a incepe iar o zi de calvar. Oare voi putea reusi vreodata sa traiesc o viata normala? Pai nu se poate…o fata ca mine nu poate avea o viata normala. Mai am doua saptamani si incep scoala. Ultimul an de liceu. Cui ii pasa? Charlie este tocmai in Forks…abia reusesc sa vorbesc cu el de 2-3 ori pe saptamana …si asta pe ascuns, pentru ca mama nu ma lasa sa am nici o legatura cu el. Iar cu mama…ei bine…se pare ca am fost doar o greseala in viata ei. Stiu ca il uraste pe Charlie…dar cu mine ce are? Hmmm…mereu imi spune ca seman cu el…si la caracter…si la fizic. De fiecare data cand ma priveste…parca il vede pe el. Si eu ce vina am? Stiu….ca m-am nascut. Am incercat tot posibilul sa-i fac pe plac…am incercat sa discut mai des cu ea….dar vad ca nu merge. Cand o intreb ceva…doar da din umeri sau imi raspunde in doi peri. Parca nici nu as fi fiica ei. Ok… trebuie sa ma ridic…altfel iar se ia de mine. Am uitat sa spun, ca in fiecare dimineata plecam in piata. Da eu, Bella Swan, plecam in piata cu noaptea in cap si vindeam prajituri. Da….ce e cu asta? Vindeam prajituri. Le faceam cu mama noaptea, adica atunci cand reuseam sa ma trezesc. Erau diverse….cu diferite umpluturi. Nu faceam mai mult de 150 de bucati. Si asa mi se parea destul. Domeam 2-3 pe noapte. Ma culcam tarziu si ma trezeam devreme. Dar asta este. M-am dat jos din pat fara tragere de inima si m-am indreptat spre fereastra. Soarele incepuse sa-si faca aparitia pe cer, aruncand ici colo cate o raza. In ultimul timp am prins de multe ori rasaritul. Mda…nu ca m-as fi trezit la ora aia…dar se intampla de multe ori sa adorm spre dimineata, dupa cateva ore bune de plans. Cand nu mai aveam lacrimi… atunci reuseam sa adorm. Dar destul cu asta. Mi-am facut cateva notite mintal…i-am dat mamei un ultimatum…bine…doar in gand ca daca i-as fi spus…la ora actuala nu stiu pe unde eram…dar in orice caz nu acasa. Mi-am propus ca daca saptamana aceasta nu voi reusi sa ma apropii putin de ea, voi pleca si nu ma voi mai intoarce.
- Domnisoara Swan, te mai astept mult? se auzi vocea mamei.
- Cobor indata mama. Fir-ar sa fie….am luat cateva haine la intamplare, am fugit la baie, m-am spalat pe fata si pe dinti, mi-am periat parul, m-am imbracat si am iesit din camera. Ce fata aveam. Era uscata de la plans, ochii imi erau rosii, obrajii palizi, aveam cearcane de parca as fi fost la bauta aseara.
- Buna dimineata mama, am spus eu privind in jos cand am intrat in bucatarie.
- Buna ziua Bella, dimineata era cand m-am trezit eu, spuse ea incruntandu-se cand ma vazu. Esti o putoare stii? Mi-ai promis ca te trezesti de dimineata si ma ajuti la bucatarie.
- Dar mama, este ora 6:30. Cat de dimineata?
- Eu m-am trezit la ora 4 ca sa fac prajiturile astea. In fine. Ti-am pregatit 3 cosuri pline cu prajituri. Ia-le si fugi de le vinde ca nu mai avem bani de nimic. Nu ne ajung banii nici macar de paine.
- Se pare ca ultimul tau iubit ti-a dat teapa nu? am intrebat-o eu…dar pe urma mi-a parut rau si mi-am acoperit gura.
- Esti o nesimtita, spuse ea si-mi trase o palma. A durut asta. Dar m-am invatat. Ma dor mai mult cuvintele ei decat cateva palme.
- Nu ti-e rusine sa vorbesti asa? Nu te priveste pe tine ce fac eu. Sa zici mersi ca ai ce sa bagi in stomac da? Acum dispari din fata mea, imi spuse ea repezindu-ma catre usa.
- Mama, lasa-ma macar sa iau micul dejun, am spus eu cu lacrimi in ochi. De cate ori nu am plecat nemancata de acasa.
- Mananci cand te intorci. Data trecuta nu ai vandut mai nimic, asa ca nu ai de ce sa irosesti mancarea degeaba. Vinde toate prajiturile iar cu banii castigati vom lua de mancare. Abia atunci vei putea sa mananci normal. Nu meriti. Hai da-te din calea mea.
