Sebastian

Capitolul 24

Nu credeam vreodată că, pentru binele sufletului tău, trebuie să renunți la ceea ce te face fericit.

Trebuie să renunț la Makani. Așa știu sigur că va fi în siguranță. Numai Dumnezeu știe câți dușmani mai au Charlie și Katia. Oricare ne-ar putea folosi ca momeală; ar putea să o folosească pe Mak drept pion în jocurile lor de răzbunare.

Inspir adânc și încerc să îmi revin. O să las gânditul pe mai târziu.

O asigur pe Mak că rămân cu ea. Las portiera deschisă, ținând-o de mână. Trupul încă îi tremură, iar eu nu știu cum să o ajut.

-Măcar unul din voi știe cum să își folosească capul, spune Mikaela în batjocură.

-Ei bine, Francesca s-a gândit la asta, ce-i drept, dar ea nu mai e aici.

Zâmbetul macabru de pe fața ei îmi trimite fiori prin tot corpul. Chiar și vocea i s-a schimbat. Spre ghinionul nostru, se pare că am avut dreptate.

Cea care vorbește nu e Fran.

-De ce ai vrut să ne întâlnim așa? De ce nu ai sunat, pur și simplu?

-De parcă vorbitul la telefon i-ar fi adus liniște unchiului Marco.

Inima îmi e în tălpi. Chiar dacă intuiam, speram că mă înșel. Că teoria Katiei nu se adeverise, dar acum, Mikaela a confirmat. Vrea să îl răzbune pe acel monstru.

-Nu ai nicio idee...

-Ba da. Știu tot ce a făcut, dar nu îmi pasă. Era vina voastră, tot ce trebuia să faceți era să îl respectați.

Sângele îmi fierbe la auzul cuvintelor ei. Dacă ei trebuia doar să îl respecte, Elena ce ar fi trebuit să facă?

-De ce ai vrea să răzbuni un monstru? vorbesc și eu, în sfârșit.

-Nu ai niciun drept să îl numești așa!

Mikaela răstește la mine. Nu pot înțelege motivul pentru care îl iubea pe bărbatul acela. I-a bătut frații o bună parte din copilărie, l-a omorât pe Darren și a încercat să îl omoare pe Charlie.

-Ai măcar vreo idee ce i-a făcut Elenei?!

-Mik, te rog, spune-mi că nu ai luat-o și tu razna, schimbă Charlie subiectul.

Vocea lui Charlie e atât de diferită; plină de durere. E prima oară când îmi pot da seama că îl îneacă lacrimile. Adevărul e că nu sunt surprins. Iubita lui e captivă în propria minte, iar sora lui pare că vrea să ne omoare.

Nu apreciez că nu a lăsat-o să răspundă, dar știu că în momentul ăsta el e cel care e tras în două părți.

-Mereu vorbiți atât de mult? Nu e de mirare că Francesca nu vrea să ne lase la aer.

-Dacă nu e Francesca, atunci cine e? întreabă Mikaela cu mâinile în sân.

-Ai impresia că toți oamenii dau nume alter ego-urilor lor? Francesca mă cam displace, deci sunt nebotezat.

Mikaela pare să realizeze că planul ei complicat a luat o întorsătură la care nici nu ar fi visat.

Oricine o fi această personalitate a Francescăi, nu pare să îi pese dacă ea moare. După privirea goală și zâmbetul sumbru, pare să vrea doar vărsare de sânge, indiferent cui îi aparține.

-Alter ego?

-Mik, i-ați maimuța și plecați. Nu e sigur.

Îl privesc pe Charlie ca pe un nebun.

-Cum adică să plece că nu e sigur? Ți se pare că au lăsat-o pe Mak să plece pentru că li s-a făcut milă de ea?! Din partea mea, poți să îi faci plasă de pești.

Francesca - sau oricine o fi - zâmbește satisfăcută de cuvintele mele.

-Seb, taci! Nu ai niciun habar de ce în stare în momentul ăsta!

-Atâta timp cât scăpa planeta de o nebună ca sora-ta, nu îmi pasă.

-Ironic, pufnește Francesca.

-Seb, dacă nu o aducem pe Francesca înapoi, dăm toți de dracu'. Nu doar Mikaela.

Îl privesc nervos. Poate să o aducă pe Fran înapoi și după ce se ocupă de Mikaela sau, măcar, de bărbatul care ține arma. E foarte straniu. Ne privește pe toți de parcă e gata să ne mănânce de vii, dar nu face nicio mișcare. Nici nu cred că știe despre ce vorba în toată situația asta de rahat.

-Ugh, m-am plictisit.

Înainte să pot realiza ce se întâmplă, Alessio mă trântește la pământ, Makani țipă speriată, Charlie urlă după Francesca, iar sunetul asurzitor și repetat al armelor umple liniștea străzii.

Câteva secunde.

Trei schimburi de focuri.

O liniște asurzitoare când totul se termină.

Rămân la pământ o vreme, iar Alessio peste mine. Îmi e prea frică să mă ridic sau să îi spun măcar să se dea de pe mine. Inima îmi bate nebunește, vrând să treacă prin pieptul meu și să o ia la fugă.

Nu știu cine e rănit și cât de grav, ce știu e că Makani și Alessio sunt bine. Makani e protejată de portiera pe care - presupun că - Alssio a închis-o la timp. Nu știu cum s-a mișcat atât de repede, dar mă bucur că e aici. Mă bucur că măcar el are capul pe umeri și poate face diferența între bine și rău. Nici măcar eu nu îmi mai dau seama. Nici nu cred că am știut vreodată diferența.

Alessio se ridică de pe mine cu grijă, iar eu, încă întins pe jos, încerc să îmi calmez respirația.

Mă ridic de pe cimentul ud, privind în jurul meu. Bărbatul care avea arma e acum întins pe spate și, în lumina farurilor, pot vedea gaura din gât. Se chinuie să se țină în viață.

Mikaela, pe de altă parte, nu mișcă. E ca o piatră. Pieptul ei nu se ridică, nu coboară; doar stă. E sprijinită cu gâtul de roata mașinii, iar ochii goi privesc spre cealaltă lume.

Francesca e și ea întinsă pe asfalt, dar e în viață. Îi zâmbește lui Charlie care e așezat peste ea și o ține la pământ. Îi zâmbește, și totuși nu o face. Pare să o fi luat razna, și totuși nu. Sunt sigur că Francesca a noastră nu a revenit, dar îi zâmbește lui Charlie de parcă ar fi ea.

-Ce ai făcut? îl aud pe Charlie.

Vocea îi e atât de spartă, îndurerată. Sângele îi pătează bluza verde, dar el nici nu mișcă. Stă peste Francesca, imobilizând-o la pământ.

-Am scăpat lumea de o nebună ca soră-ta, îmi folosește cuvintele.

Charlie oftează îndurerat, lăsându-și capul să cadă între umeri.

-Luați mașina și plecați. Mă ocup eu de...

-Charlie...

Nu știu ce aș putea să îi zic. Dacă aș fi în situația lui cred că aș ceda. Mintea și corpul mi s-ar închide, cel mai probabil.

-Ești sigur? Seb o poate lua pe Makani, iar eu să rămân să...

-Plecați.

Vocea lui e atât de îndurerată că niciunul dintre noi nu are puterea să i se opună.

Intru în mașină, Makani lipindu-se de mine imediat ce închid portiera.

Inspir adânc, înconjurându-i trupul micuț. S-a oprit, în sfârșit din tremurat.

-S-a terminat? mă întreabă cu glasul stins.

-S-a terminat.

Se va termina.