Phoebe e mai pragătită ca niciodată să trăiască visul american din plin și tocmai pentru asta aplică pentru un job ca "mâna dreaptă" a șefului firmei de arhitectură Braun&Haller Inc. Ajunge să cunoască slăbiciuni, să-i între pe sub piele celui mai c...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Dulce împăcare
Fie că ne evitam, fie că Germania fusese doar un vis frumos un lucru era clar, trecuse două săptămâni și vorbeam doar despre și la job. În toate ziarele online apăreau poze cu el, Achim și Jennifer, noua sa secretară —sau noua achiziție așa cum îi plăcea să spună— într-un club de fițe, mi-a fost confirmat asta când l-am văzut a două zi căscând și plecând de la birou cu vreo trei ore mai devreme decât trebuia se fapt. Niciunul dintre noi nu a mimat absolut nimic, de parcă totul fusese o alzuie. Jennifer, secretara lui Achim, mai venea în biroul lui Friedrich bătând vreun apropo sau aplecandu-se după ceva imaginar cu fusta ei excesiv de scurtă, iar el doar rânjea de parcă eu nici nu eram acolo. De parcă Achim nu îi era se ajuns. Nu știu ce încerca să facă, dar îi ieșea al naibii de bine. Mă făcuse să mă îndrăgostesc și mă lăsase după cu ochii-n soare.
M-am ridicat din pat și am apucat hainele cu care trebuia să mă îmbrac ducându-mă la baie. Am îmbarcat o fustă creion bej până la genunchi și o cămașă albă, simplă la care am lăsat un nasture desfăcut. Mi-am dat buzele cu un ruj nude, am încălțat pantofii cu toc stiletto care aveau o culoare foarte asemenatoare cu cea a fustei și mi-am pus ochelarii de soare.
Am întrat în biroul său cu o cafea într-o mână și în cealaltă hârti, laptop-ul și geanta mergând chiar și așa sigură pe mine. Aveam de gând să-l întreb ce vreau să facă în continuare, dar nu am avut atât de mult curaj pentru a o face. L-am salutat și a răspuns absent fiind prea concentrat la ceea ce făcea. Mi-am luat inima în dinți și m-am așezat pe scaunul din fața biroului propriu zis dânda o parte hârtiile la care lucra și închizându-i laptop-ul. Am primit o privire urâtă și am zâmbit în schimb.
— Vreau să vorbim! spun încercând să fiu sigură, dar știam că tremur puțin.
— Te rog! zice ironic.
— Ce-ai de gând?
— Să termin toate foile astea absolut inutile! replică cu un zâmbet arogant trăgând iar toate hârtiile lângă el.
— Știi prea bine că nu mă refer la asta! îi spun și eu.
— Atunci?
— Citez:"Țin la tine indiferent de continent, Bee!", zic răspicat.
— Din ce e citatul? Nu-mi sună deloc cunoscut! aruncă vorbele și râde.
— Din "Cum să aburești o fată în trei pași simpli". Volumul trei, îi zâmbesc.
A încercat să-și deschidă laptop-ul râzând, dar i l-am închis din nou costrâgându-l, cumva, să mă privească în ochi și să purtăm o conversație serioasă. S-a ridicat de la birou între timp privind pe geam.
— Dacă n-ai voiai nimic atunci de ce m-ai făcut să simt?
— Pentru că și eu simt, îmi spune și într-o secundă vine lângă mine.
— Ce vrei să faci acum? întreb.
— Îți demonstrez că nu mint, spune și mă sărută lipindu-mă de peretele de lângă ușă. Am fost foarte ocupat, Bee.
I-am încolăcit talia cu picioarele mele lăsându-mă susținută de el. Mi-am descălțat cumva frumoșii mei pantofi asigurându-mă că nu-l rănesc în vreun fel cu tocul lor. Mi-am băgat ambele mâini în părul sau sărutându-l. Am rămas în aceeași poziție stând cu picioarele în jurul său, iar el ducându-se ușor spre birou. M-a pus acolo în timp ce a aruncat toate foile de pe birou fiind acum împrăștiate pe toată podeaua. Continua să se joace cu mintea mea. M-am lăsat pe spate încă sărutându-mă, deschizandu-mi nasturii cămășii ușor făcând și eu asta cu nasturii săi, arucându-i cămașă undeva prin cameră. O multitudine de sentimente, și cu toate astea am continuat să-l sărut și să mă las alintată de către el.
Am auzit un ciocănit scurt în ușă, m-a bufnit râsul printre săruturile noastre.
— Este nevoie urgență de tine, Rich! strigă persoana dincolo de ușă, iar eu mă încrunt la porecla pe care l-a strigat.
— Poate aștepta, spune și mă sărută iar.
— Pot întra? întreabă. Trebui să vă explic întocmai totul. Este urgent!
— Nu, țipă el, apoi mă mai săruta o dată și se ridică căutând-și cămașă bombănind. Imediat, la dracu! spune.
M-am ridicat amuzată de situația în sine și mi-am îmbrăcat și eu cămașa admirându-l pe el câtuși de puțin. A ridicat toate foile de pe jos, iar eu mi-am aranjat puțin părul, ștergându-mi rujul care era întins și asta în doar un minut.
— Intră, spun și o văd pe Amanda, iar eu mă fac preocupată de ștersul unei pete imaginare de cafea de pe birou.
— Îmi cer scuze, Friedrich ! Te caută partenerul din Germania, spune și se uită ciudat la cămașă sa și a mea fiind foarte șifonate.
— Spune-i să vină, Amanda!
Amanda și Friedrich erau prieteni foarte buni încă de când început totul. A ajutat-o mult cu copiii săi fiind părăsiți de tată, doi copii absolut minunați. Amanda a părăsit rapid camera și noi doi eram în așteptarea domnului care se ocupa și finanța proiectul din Germania. Încă eram amuzată de situație, la fel și el.
— Asta nu va rămâne așa, îmi spune și râd.
— Sper, replic cu același zâmbet.
Nu ne feream în mod neapărat de Amanda știind că va ține secretul, dar amânăm tot mai mult să spunem cuiva știind că la un moment dat va intra în vederea presei. Am purtat o scurtă conversație în care mi-a promis că nu ne vom mai distanța atât de mult, sper eu.
Un bărbat mediu ca înălțime, undeva pe la vârsta a doua ne-a salutat politicos zambindu-ne. S-a așezat la birou cu Friederich și a deschis subiectul fară altceva.
— Proiectul a fost cu adevărat incredibil și datorită nouă totul poate deveni de două ori mai miraculos, spune. Vreau o altă colaborare cu tine, de data aceasta un lanț hotelier de fițe în Tokyo.
Am rămas uimiți amândoi , era o oportunitate pentru a-și extinde firma până în Tokyo. Un lanț hotelier ar putea să-i aducă faimă și un bugetul absolut incredibil. Trebuia să-și aleagă cei mai buni arhitecți, să formeze o echipă cu toate grupele care trebuiau să contribuie și să înmâneze proiectul hotelurilor, exact așa cum a făcut și cu mărețul spital din Germania care era în curs de construire. De construcție și ceea ce mai urma avea să se ocupe firma domnului din fața noastră și alți câțiva asociați.
