Pieces of me

Gust Și Stele

            Afară se întunecă, stau lângă geamul de la bucătărie și ma uit la copacii din gradina alăturată.
    Beau dintr-o cană neagră cu desene albe, e oribilă. Laptele din ea e rece și mi se pare ca prea dulce. Așa diferit de cafeaua amăruie pe care o beau o dată pe lună. Ma uit iar la cer, în noaptea asta nu cred ca o sa pot observa stelele. E trist. Mai iau o gură din cană, același gust dulceag îmi rămâne în gură.
Îmi mușc buza de jos până când devine roșie și mai umflata. As vrea sa simt în gură un alt gust. Cel de tutun. Sau cel de alcool și asta sa fie gustul unor buze.
Mereu mi-a lipsit iubirea paternă.
Mai iau cana o dată și o duc la buze, neobservand ca deja terminasem laptele.
Neobservand ca e becul stins.
Becul se aprinde și pe pervazul de la geam e o mica oglinda rotunda. Mă uit și văd reflexia unor ochi odihniți dar roșii,unor începuturi de cearcăne, un par dezordonat și încâlcit și o tăietură pe buza inferioara.
Păcat ca sângele se amestecase cu laptele. Cel mai mare păcat se amestecase cu unul dintre cele mai mari simboluri ale purității și inocenței.

///Bună, vreau să vă explic  capitolul având în vedere ca este primul și ca totul ascunde ceva mai profund.
     

       Aici e vorba despre o fată care lipsita de iubirea undei figuri paterne, s-a lăsat sa cada în vraja păcatelor, ea preferind noaptea deoarece tinde sa ascundă și sa protejeze, neluand în seamă că atunci când va răsări soarele sau aprinde lumina, mereu se va vedea câte ceva din păcatele de peste noapte, ca o picătură de sânge într-o cana de lapte, pentru ceilalți invizibilă, ea ascunzându-se în spatele unei figuri inocente, dar ea simțind ce face chiar dacă în mica măsură.
Partea cu cafeaua arata amărăciunea ei pentru faptul ca a căzut asa în jos, ea în acea zi nemaivrand sa se prefacă și lăsând latura malițioasa care încă aduce a gustul inocenței la iveală.

     Nu o sa scriu prea des.
  

PS: te iubesc asa cum ești scumpo nu te mai ascunde.

                   Love you. ///